2 intrări

25 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALÍCE s. f. v. alică.

ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., alíce, (reg.) halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

HALÍCE s. f. v. alică.

ali sf [At: LM / Pl: ~ice / V: ~lic, (reg) h~, haliciu (Pl: ~ri) / E: ngr χαλίϰι] (Mpl) 1 Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2 Granule de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor de foraj. 3 Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a astupa un gol.

ALÍCĂ, alice, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare. 2. Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj. 3. Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol. [Var.: alíc s. n., halíce s. f.] – Din ngr. haliki „pietricică”.

HALÍCE s. f. V. alică.

ALÍCĂ, alice, s. f. (Mai ales la pl.) Grăunte mărunt de plumb cu care se încarcă cartușul pentru vînarea animalelor mici. Cîteva luni de-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri pocnetul ierbii de pușcă și șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37. – Variante: alíce (CAMIL PETRESCU, N. 95), (regional) halíce (SADOVEANU, V. F. 141, PAMFILE, A. R. 184) s. f.

ALÍCĂ, alice, s. f. Fiecare dintre grăunții de plumb folosiți în cartușele pentru vânarea animalelor mici. [Var.: halíce s. f.] – Ngr. haliki „pietricică”.

ALÍCĂ ~ce f. mai ales la pl. Proiectil mic, rotund, de plumb, cu care se încarcă cartușele unei arme de vânătoare. /<ngr. haliki

alic n. plumb mărunt pentru vânat: alice mari, mici. [Gr. mod. HALIKI, cremene].

alíc și halíc n., pl. e (ngr. haliki, petricică, de ex., de pus în praștie). Bobiță de plumb de încărcat pușca: alice de ĭepure, de vrăbiĭ (ploaĭe), de lupĭ (poșurĭ, poște). – Și (h)alicĭ, pl. cĭurĭ și ce. Rar halis, pl. e (care în biblia d. 1688,366,2,36, înseamnă „petricică”). V. glonț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alícă / alíce s. f., g.-d. art. alícei; pl. alíce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALÍCĂ s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)

ALI s. (Maram. și Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. și Maram.) șiret. (~ pentru gloanțe.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alíc (ce), s. n.1. Pietricică, bucățică de cărămidă. – 2. Proiectile sferice de plumb cu care sunt încărcate armele de vînătoare. – Var. alică. Mr. hăliche. Ngr. χαλίϰι „pietricică”. (DAR), cf. alb. halič.Der. alici, vb. (a întări mortarul cu pietricele sau bucățele de cărămidă).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Alice [alis] Prenume fem. nu prea frecvent la noi, Alice este un împrumut modern din onomastica apuseană; noutatea numelui este probată și de faptul că el nu este încă adaptat sistemului numelor feminine românești și nici grafiei noastre (se oscilează încă între Alice, Alis, Alisa). Numele de botez fr. Alice este o formă tîrzie pentru mai vechiul Alis (din Aalis), la origine, nume germanic compus, Adelheida sau Adelheidis, de unde -> Adelaida (în Germania, Alice sau Alix sînt hipoc. pentru Adelheid, nume calendaristic). • La formele amintite mai sus, adăugăm engl. Alice (care poate fi și hipoc. de la -> Elisabeta), magh. Áliz, rus. Alisa etc. □ Alice este cunoscut astăzi în toată lumea datorită celebrei povestiri pentru copii, Alice în Țara Minunilor (1865) de Lewis Carrol.

CĂLUGĂRU, Alice (pseud.: Alice Orient) (1886- înainte de 1940, Paris), scriitoare română. Stabilită la Paris (1906). Lirică romantică („Viorele”), dominată de sentimentalism și livresc, sau simbolistică. Un roman poematic, cu elemente autobiografice („Tunica verde”), scris în limba franceză.

Intrare: Alice
Alice nume propriu
nume propriu (I3)
  • Alice
Intrare: alică
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ali
  • alica
plural
  • alice
  • alicele
genitiv-dativ singular
  • alice
  • alicei
plural
  • alice
  • alicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halice
  • halicea
plural
  • halice
  • halicele
genitiv-dativ singular
  • halice
  • halicei
plural
  • halice
  • halicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DLRLC, DEX '09, DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alice
  • alicea
plural
  • alice
  • alicele
genitiv-dativ singular
  • alice
  • alicei
plural
  • alice
  • alicelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alic
  • alicul
  • alicu‑
plural
  • alice
  • alicele
genitiv-dativ singular
  • alic
  • alicului
plural
  • alice
  • alicelor
vocativ singular
plural
alici2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alici
  • aliciul
  • aliciu‑
plural
  • alice
  • alicele
genitiv-dativ singular
  • alici
  • aliciului
plural
  • alice
  • alicelor
vocativ singular
plural
alici3 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alici
  • aliciul
  • aliciu‑
plural
  • aliciuri
  • aliciurile
genitiv-dativ singular
  • alici
  • aliciului
plural
  • aliciuri
  • aliciurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alică halice alice alic alici (2)

  • 1. mai ales la plural Fiecare dintre proiectilele sferice de plumb cu care sunt încărcate unele cartușe de vânătoare.
    surse: NODEX DEX '98 Scriban Șăineanu, ed. VI MDA2 DEX '09 un exemplu
    exemple
    • Cîteva luni de-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri pocnetul ierbii de pușcă și Șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37.
      surse: DLRLC
    • diferențiere (Mai ales la pl.) Grăunte mărunt de plumb cu care se încarcă cartușul pentru vînarea animalelor mici.
      surse: DLRLC DLRM
  • 2. mai ales la plural Fiecare dintre granulele de oțel sau de fontă folosite pentru curățarea prin împroșcare a suprafeței pieselor sau în foraj.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2
  • 3. mai ales la plural Bucățele de piatră sau de cărămidă care se pun în tencuială pentru a întări sau pentru a astupa un gol.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2

etimologie: