2 intrări

17 definiții

alhimíst sm vz alchimist

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

ALHIMÍST s. m. v. alchimist.

alchimíst, ~ă sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 60 / V: (înv) alhi~ (P: alhi-) / E: fr alchimiste] Persoană care practica alchimia.

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [Var.: alhimist s. m.] – Din fr. alchimiste.

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [Var.: alhimíst s. m.] – Din fr. alchimiste.

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practică alchimia. *Fig. Sub ochii lor de alchimiști pasionați, pămîntul fertil... e prefăcut într-o materie definitiv refractară. BOGZA, C. O. 217. (În forma alhimist) Tremurînd în tot minutul că voi fi ucis de lucrarea mea, ca alhimistul de otrava sa! NEGRUZZI, S. III 407. – Variantă: alhimíst s. m.

ALCHIMÍST, alchimiști, s. m. Persoană care practica alchimia. [Var.: alhimíst s. m.] – Fr. alchimiste.

alchimíst s. m., pl. alchimíști

alchimíst s. m., pl. alchimíști

ALCHIMÍST s.m. Practicant al alchimiei. [< fr. alchimiste].

ALCHIMÍST s. m. practicant al alchimiei. (< fr. alchimiste)

ALCHIMÍST ~ști m. Persoană care practica alchimia. /<fr. alchimiste

alchimist m. cel ce se ocupă cu alchimia. Cei mai vestiți alchimiști fură: Roger Bacon, Albert cel Mare, Paracels, etc.

*alchimíst, -ă s. Care se ocupa cu alchimia, ca Roger Bacon, Albert cel Mare, Paracelsus ș. a.

Intrare: alchimist
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alchimist alchimistul
plural alchimiști alchimiștii
genitiv-dativ singular alchimist alchimistului
plural alchimiști alchimiștilor
vocativ singular
plural
alhimist
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alhimist alhimistul
plural alhimiști alhimiștii
genitiv-dativ singular alhimist alhimistului
plural alhimiști alhimiștilor
vocativ singular
plural
Intrare: alhimist
alhimist
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.