opțiuni
  • info

15 definiții pentru algebric

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALGEBRIC, -Ă, algebrici, -ce, adj. De algebră (1), privitor la algebră. – Din fr. algébrique.

ALGEBRIC, -Ă, algebrici, -ce, adj. De algebră (1), privitor la algebră. – Din fr. algébrique.

algebric, ~ă a [At: CULIANU, A. 4 / Pl: ~ici, ~ice / V: (reg) ~braic / E: fr algébrique] 1 De algebră (1). 2 Referitor la algebră (1).

*ALGEBRIC adj. ➕ 1 De algebră: calcul ~; ecuațiune ~ă 2 Ca în algebră: măsură ~ă. [fr.].

ALGEBRIC, -Ă, algebrici, -e, adj. De algebră, care se referă la algebră. Expresie algebrică. Funcție algebrică. Ecuație algebrică. Număr algebric.

ALGEBRIC, -Ă, algebrici, -e, adj. De algebră, privitor la algebră. – Fr. algébrique.

ALGEBRIC, -Ă adj. De algebră, referitor la algebră. [Cf. fr. algébrique].

ALGEBRIC, -Ă adj. referitor la algebră. (< fr. algébrique)

ALGEBRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de algebră; caracteristic algebrei. Operație ~că. /<fr. algébrique

algebric a. ce ține de algebră: calcul algebric.

*algébric, -ă adj. (algebră; fr. algébrique). De algebră: formulă algebrică Adv. În mod algebric.

algebraic, ~ă a vz algebric

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

algebric (desp. -ge-bric) adj. m., pl. algebrici; f. algebrică, pl. algebrice

algebric (-ge-bric) adj. m., pl. algebrici; f. algebrică, pl. algebrice

algebric adj. m. (sil. -bric), pl. algebrici; f. sg. algebrică, pl. algebrice

algebraic adj. m., pl. algebraici; f. sg. algebraică, pl. algebraice

Intrare: algebric
algebric adjectiv
  • silabație: al-ge-bric info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • algebric
  • algebricul
  • algebricu‑
  • algebrică
  • algebrica
plural
  • algebrici
  • algebricii
  • algebrice
  • algebricele
genitiv-dativ singular
  • algebric
  • algebricului
  • algebrice
  • algebricei
plural
  • algebrici
  • algebricilor
  • algebrice
  • algebricelor
vocativ singular — —
plural — —
algebraic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • algebraic
  • algebraicul
  • algebraicu‑
  • algebraică
  • algebraica
plural
  • algebraici
  • algebraicii
  • algebraice
  • algebraicele
genitiv-dativ singular
  • algebraic
  • algebraicului
  • algebraice
  • algebraicei
plural
  • algebraici
  • algebraicilor
  • algebraice
  • algebraicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

algebric, algebricăadjectiv

  • 1. De algebră, privitor la algebră. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Expresie algebrică. Funcție algebrică. Ecuație algebrică. Număr algebric. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.