2 intrări

18 definiții

alfabetizáre sf [At: LEG. EC. Pl. 448 / PI: -zări / E: alfabetiza] 1 Instruire a analfabeților Si: alfabetizat1 (1). 2 Combatere a analfabetismului și lichidare a lui Si: alfabetizat1 (2).

ALFABETIZÁRE s. f. Acțiunea de a alfabetiza; instruire a analfabeților; combatere a analfabetismului. – V alfabetiza.

ALFABETIZÁRE s. f. Acțiunea de a alfabetiza; instruirea analfabeților; combatere a analfabetismului. – V. alfabetiza.

ALFABETIZÁRE, alfabetizări, s. f. Acțiunea de a alfabetiza; instruirea analfabeților, combatere a analfabetismului. Sute de mii de foști neștiutori de carte au absolvit cursurile de alfabetizare cu durata de doi ani, iar în primul nostru plan de cinci ani analfabetismul va fi pe deplin lichidat. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 613.

ALFABETIZÁRE s. f. Acțiunea de a alfabetiza; instruirea analfabeților; combatere a analfabetismului.

alfabetizáre s. f., g.-d. art. alfabetizắrii

alfabetizáre s. f., g.-d. art. alfabetizării; pl. alfabetizări

ALFABETIZÁRE s.f. Acțiunea de a alfabetiza; combatere a analfabetismului. [< alfabetiza].

alfabetizá v [At: DA / Pzi: -zéz / E: fr alphabetiser] 1 A învăța să citească și să scrie pe adulții fară aceste cunoștințe. 2 A combate analfabetismul și a-l lichida.

ALFABETIZÁ, alfabetizez, vb. I. Tranz. A învăța pe un analfabet să scrie și să citească. – Alfabet + suf. -iza.

ALFABETIZÁ, alfabetizez, vb. I. Tranz. A învăța pe un analfabet să scrie și să citească. – Alfabet + suf. -iza.

ALFABETIZÁ, alfabetizez, vb. I. Tranz. A învăța (pe un analfabet) să scrie și să citească; a învăța pe cineva carte.

ALFABETIZÁ, alfabetizez, vb. I. Tranz. A învăța pe un analfabet să scrie și să citească. – Fr. alphabétiser.

alfabetizá (a ~) vb., ind. prez. 3 alfabetizeáză

alfabetizá vb., ind. prez. 1 sg. alfabetizéz, 3 sg. și pl. alfabetizeáză

ALFABETIZÁ vb. I. tr. A învăța pe cineva scrisul și cititul. [< fr. alphabétiser].

ALFABETIZÁ vb. tr. 1. a învăța pe un analfabet scrisul și cititul. 2. a aranja alfabetic. (< fr. alphabétiser)

A ALFABETIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane analfabetice) A învăța să citească și să scrie. 2) A pune în ordine alfabetică. ~fișele. /alfabet + suf. ~iza

Intrare: alfabetiza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) alfabetiza alfabetizare alfabetizat alfabetizând singular plural
alfabetizea alfabetizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alfabetizez (să) alfabetizez alfabetizam alfabetizai alfabetizasem
a II-a (tu) alfabetizezi (să) alfabetizezi alfabetizai alfabetizași alfabetizaseși
a III-a (el, ea) alfabetizea (să) alfabetizeze alfabetiza alfabetiză alfabetizase
plural I (noi) alfabetizăm (să) alfabetizăm alfabetizam alfabetizarăm alfabetizaserăm, alfabetizasem*
a II-a (voi) alfabetizați (să) alfabetizați alfabetizați alfabetizarăți alfabetizaserăți, alfabetizaseți*
a III-a (ei, ele) alfabetizea (să) alfabetizeze alfabetizau alfabetiza alfabetizaseră
Intrare: alfabetizare
alfabetizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alfabetizare alfabetizarea
plural alfabetizări alfabetizările
genitiv-dativ singular alfabetizări alfabetizării
plural alfabetizări alfabetizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)