2 intrări

14 definiții

ALEZÁT, alezaje, s. n. Diametrul interior al unui cilindru de mașină sau al unei găuri cilindrice.

alezát1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: aleza] 1-5 Alezaj (1-5).

alezát2, ~ă a [At: ORBONAȘ, MEC. 251 / E: aleza] 1 (D. cilindrii motoarelor cu explozie) Care a fost prelucrat (cu alezorul), mărindu-i-se diametrul. 2 (D. găuri conice sau cilindrice sfredelite mai întâi, rudimentar cu burghiul) Șlefuit (la alezor).

ALEZÁT s.n. Alezare. O mașină de alezat = mașină folosită pentru alezare. [< aleza].

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. ♦ A calibra exact dimensiunile unui orificiu dintr-o piesă mecanică. – Din fr. aléser.

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. ♦ A calibra exact dimensiunile unui orificiu dintr-o piesă mecanică. – Din fr. aléser.

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere interiorul unui cilindru de mașină, dîndu-i diametrul cerut; a șlefui o gaură conică sau cilindrică făcută într-o piesă de metal.

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. – Fr. aléser.

alezá (a ~) vb., ind. prez. 3 alezeáză

alezá vb., ind. prez. 1 sg. alezéz, 3 sg. și pl. alezeáză

alezá v [At: Ltr / Pzi: -zéz / E: fr aléser] (Mec) 1 A prelucra (cu alezoral) interiorul unui cilindru, mărindu-i diametrul. 2 A șlefui (la alezor) o gaură conică sau cilindrică, sfredelită, mai întâi, rudimentar cu burghiul.

ALEZÁ vb. I. tr. A da unui cilindru (de mașină) dimensiunile cerute printr-o prelucrare prin așchiere; a șlefui o gaură conică sau cilindrică dintr-o piesă metalică. [< fr. aléser].

ALEZÁ vb. tr. a prelucra fin prin așchiere un alezaj. (< fr. aléser)

A ALEZÁ ~éz tranz. (interiorul unei piese cilindrice sau conice) A prelucra fin, dând dimensiunile necesare. /<fr. aléser

Intrare: alezat
alezat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alezat alezatul aleza alezata
plural alezați alezații alezate alezatele
genitiv-dativ singular alezat alezatului alezate alezatei
plural alezați alezaților alezate alezatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aleza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aleza alezare alezat alezând singular plural
alezea alezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alezez (să) alezez alezam alezai alezasem
a II-a (tu) alezezi (să) alezezi alezai alezași alezaseși
a III-a (el, ea) alezea (să) alezeze aleza aleză alezase
plural I (noi) alezăm (să) alezăm alezam alezarăm alezaserăm, alezasem*
a II-a (voi) alezați (să) alezați alezați alezarăți alezaserăți, alezaseți*
a III-a (ei, ele) alezea (să) alezeze alezau aleza alezaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)