2 intrări

14 definiții

alezát1 sn [At: MDA ms / PI: -uri / E: aleza] 1-5 Alezaj (1-5).

alezát2, ~ă a [At: ORBONAȘ, MEC. 251 / E: aleza] 1 (D. cilindrii motoarelor cu explozie) Care a fost prelucrat (cu alezorul), mărindu-i-se diametrul. 2 (D. găuri conice sau cilindrice sfredelite mai întâi, rudimentar cu burghiul) Șlefuit (la alezor).

ALEZÁT, alezaje, s. n. Diametrul interior al unui cilindru de mașină sau al unei găuri cilindrice.

ALEZÁT s.n. Alezare. O mașină de alezat = mașină folosită pentru alezare. [< aleza].

alezá v [At: Ltr / Pzi: -zéz / E: fr aléser] (Mec) 1 A prelucra (cu alezoral) interiorul unui cilindru, mărindu-i diametrul. 2 A șlefui (la alezor) o gaură conică sau cilindrică, sfredelită, mai întâi, rudimentar cu burghiul.

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. ♦ A calibra exact dimensiunile unui orificiu dintr-o piesă mecanică. – Din fr. aléser.

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. ♦ A calibra exact dimensiunile unui orificiu dintr-o piesă mecanică. – Din fr. aléser.

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere interiorul unui cilindru de mașină, dîndu-i diametrul cerut; a șlefui o gaură conică sau cilindrică făcută într-o piesă de metal.

ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. – Fr. aléser.

alezá (a ~) vb., ind. prez. 3 alezeáză

alezá vb., ind. prez. 1 sg. alezéz, 3 sg. și pl. alezeáză

ALEZÁ vb. I. tr. A da unui cilindru (de mașină) dimensiunile cerute printr-o prelucrare prin așchiere; a șlefui o gaură conică sau cilindrică dintr-o piesă metalică. [< fr. aléser].

ALEZÁ vb. tr. a prelucra fin prin așchiere un alezaj. (< fr. aléser)

A ALEZÁ ~éz tranz. (interiorul unei piese cilindrice sau conice) A prelucra fin, dând dimensiunile necesare. /<fr. aléser

Intrare: alezat
alezat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alezat alezatul aleza alezata
plural alezați alezații alezate alezatele
genitiv-dativ singular alezat alezatului alezate alezatei
plural alezați alezaților alezate alezatelor
vocativ singular
plural
Intrare: aleza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aleza alezare alezat alezând singular plural
alezea alezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) alezez (să) alezez alezam alezai alezasem
a II-a (tu) alezezi (să) alezezi alezai alezași alezaseși
a III-a (el, ea) alezea (să) alezeze aleza aleză alezase
plural I (noi) alezăm (să) alezăm alezam alezarăm alezaserăm, alezasem*
a II-a (voi) alezați (să) alezați alezați alezarăți alezaserăți, alezaseți*
a III-a (ei, ele) alezea (să) alezeze alezau aleza alezaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)