aleveș sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: mg elevesedik] (Mgm) Poșircă.

alevéș, V. livej.

livéj n., pl. urĭ (ung. leves, cĭorbă). Trans. Munt. Olt. Zeama care rămîne din prune după ce s’a scos țuĭca și care se întrebuințează ca oțet. Iron. Bulearcă, vin prost. – Și aleveș (Dicț.) cu a- ca’n adie, alămîĭe, amiroase. V. lĭură și țigher.