ALEURONĂ s. f. Substanță proteică aflată în celulele stratului aleuronic din fructe, din semințe de cereale sau de leguminoase. – Din fr. aleurone.

aleuronă sf [At: DEX² / Pl: ~ne / E: fr aleurone] Substanță proteică aflată în celulele stratului aleuronic din fructe, din semințe de cereale sau de leguminoase.

ALEURONĂ s. f. Substanță proteică aflată în celulele stratului aleuronic din fructe, din semințe de cereale sau de leguminoase. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleurone.

ALEURONĂ s. f. Substanță proteică extrasă din fructe, semințe de cereale sau de leguminoase. [Pr.: -le-u-] – Fr. aleurone.

ALEURONĂ s.f. Substanță proteică de rezervă care se găsește în semințele unor plante (cotiledoanele leguminoaselor, albumenul cerealelor etc.). [< fr. aleurone].

ALEURONĂ s. f. substanță proteică de rezervă din semințele unor plante. (< fr. aleurone)

ALEURONĂ f. Substanță proteică prezentă în semințele unor plante leguminoase, cerealiere și oleaginoase. /<fr. aleurone

aleuronă (desp. -leu-) s. f., g.-d. art. aleuronei

aleuronă (-leu-) s. f., g.-d. art. aleuronei

aleuronă s. f. (sil. -leu-), g.-d. art. aleuronei