3 intrări

32 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.

alértă sf [At: DEX2 / Pl: ~te / E: fr alerte] 1 (Adesea figurat) Alarmă. 2 Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. (Adesea fig.) Alarmă. ♦ Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluție și consecințe geofizice trebuie urmărite. – Din fr. alerte.

ALÉRTĂ, alerte, s. f. Alarmă; (prin restricție) cuvânt prin care se atrage atenția oamenilor de știință astronomi asupra evoluției diverselor fenomene cerești. – Fr. alerte.

ALÉRTĂ s.f. (Liv.) Alarmă; (p. restr.) termen folosit de către astronomi pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. [< fr. alerte, cf. it. all’erta – pe înălțime].

ALÉRTĂ s. f. alarmă, prevenire. ◊ semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. (< fr. alerte)

ALÉRTĂ ~e f. 1) Semnul prin care se anunță apropierea unui pericol iminent; alarmă. 2) geofiz. Semnal convențional prin care se atrage atenția specialiștilor asupra unor fenomene cerești, evoluția cărora trebuie urmărită. /<fr. alerte

ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) alarma. – Din fr. alerter.

alért, ~ă a [At: ALAS 24 II 1935, 5/6 / Pl: ~rți, ~e / E: fr alerte] 1 Vioi. 2 Agil 3 Iute (la mișcări).

alerta [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr alerter] 1-2 vtr A (se) alarma (1-2). 3 vt A mobiliza.

ALÉRT, -Ă, alerți, -te, adj. (Livr.) Sprinten, vioi; iute, prompt. – Din fr. alerte.

ALERTÁ, alertez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) alarma. – Din fr. alerter.

ALÉRT, -Ă adj. (Liv.) Vioi; iute, sprinten; prompt la acțiune. [Pl. -rți, -rte. / < fr. alerte].

ALERTÁ vb. I. tr. (Liv.) A alarma, a preveni asupra unui pericol; (p. ext.) a da un impuls, a mobiliza (la acțiune). [< fr. alerter].

ALÉRT, -Ă adj. vioi, iute, sprinten; prompt. (< fr. alerte)

ALERTÁ vb. tr., refl. a (se) alarma. (< fr. alerter)

alertá vb. I A atrage atenția, a preveni ◊ „[...] a luat o sticlă de biter și a încercat să o fure ascunzând-o în haină. E.P. l-a observat alertându-și colegii.” R.l. 7 II 84 p. 2 (din fr. allerter; DN3, DEX-S)

A SE ALERTÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alertă; a se alarma; a se neliniști. /<fr. alerter

A ALERTÁ ~éz tranz. A face să se alerteze; a alarma; a neliniști. /<fr. alerter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alértă s. f., g.-d. art. alértei; pl. alérte

alértă s. f., g.-d. art. alértei; pl. alérte

alért adj. m., pl. alérți; f. alértă, pl. alérte

alertá (a ~) vb., ind. prez. 3 alerteáză

alért adj. m., pl. alérți; f. sg. alértă, pl. alérte

alertá vb., ind. prez. 1 sg. alertéz, 3 sg. și pl. alerteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALÉRT adj. v. iute, sprinten, vioi.

ALERTÁ vb. v. grăbi, iuți, zori.

alert adj. v. IUTE. SPRINTEN. VIOI.

alerta vb. v. GRĂBI. IUȚI. ZORI.

Intrare: alertă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alertă
  • alerta
plural
  • alerte
  • alertele
genitiv-dativ singular
  • alerte
  • alertei
plural
  • alerte
  • alertelor
vocativ singular
plural
Intrare: alert
alert adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alert
  • alertul
  • alertu‑
  • alertă
  • alerta
plural
  • alerți
  • alerții
  • alerte
  • alertele
genitiv-dativ singular
  • alert
  • alertului
  • alerte
  • alertei
plural
  • alerți
  • alerților
  • alerte
  • alertelor
vocativ singular
plural
Intrare: alerta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alerta
  • alertare
  • alertat
  • alertatu‑
  • alertând
  • alertându‑
singular plural
  • alertea
  • alertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alertez
(să)
  • alertez
  • alertam
  • alertai
  • alertasem
a II-a (tu)
  • alertezi
(să)
  • alertezi
  • alertai
  • alertași
  • alertaseși
a III-a (el, ea)
  • alertea
(să)
  • alerteze
  • alerta
  • alertă
  • alertase
plural I (noi)
  • alertăm
(să)
  • alertăm
  • alertam
  • alertarăm
  • alertaserăm
  • alertasem
a II-a (voi)
  • alertați
(să)
  • alertați
  • alertați
  • alertarăți
  • alertaserăți
  • alertaseți
a III-a (ei, ele)
  • alertea
(să)
  • alerteze
  • alertau
  • alerta
  • alertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alertă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Semnal convențional internațional prin care se atrage atenția oamenilor de știință asupra producerii sau iminenței producerii unor fenomene cerești ale căror evoluții și consecințe geofizice trebuie urmărite.
      surse: DEX '09 DN

etimologie:

alert

etimologie:

alerta

etimologie: