Definiția cu ID-ul 1110374:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALENUI vb. (Criș.) A se dușmăni. Voiu sta de băsău celora ce să alenuiesc cu mine. C 1692, 510v. Etimologie: alean + suf. -ui. Vezi și alean, aleaniș, alenie, alenșig. Cf. bănui2 (2), rîvni (1), zavistui.