Definiția cu ID-ul 1110372:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALENȘIG s.n. 1. (Ban., Criș., Trans. SV) Dușman. Si prae noj szlobodzaskae de allensigul. AGYAGFALVI, apud TEW. Domnul mîniia sa o au încins în aleanul mie⟨u⟩ și m-au pus pre mine lui alenșug. SA, 29r. Și aciia și-l omorîră alenșigul. C 1692, 513r. Alenșigul lovi-mă-va. VCC 30; cf. SA, 45r; MOL. 1695, 52v; VISKI, apud TEW; MlSC. SEC. XVII, 65v, 94r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; BUITUL CAT., apud TEW; CAT. B, 57. 2. (Ban., Criș.) Dușmănie. În aceaea zi pogorî Dumnăzău pre ei mîniia sa și alenșigul său. C 1692, 513v. Alensig. Inimicitia. AC, 327: cf. MISC. SEC. XVII, 25r, 44r, 63v. Variante: alenșug (SA, 29r, 45r). Etimologie: magh. dial. ellensíg. Vezi și alean, aleaniș, alenie, alenui. Cf. aleaniș; alean (2), alenie, b ă s ă u (2), m ă r a z, rîvnire, zavistie.