2 intrări

3 definiții

ALAMÁN, -Ă, alamani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Numele unor triburi germanice care au trăit (în sec. III-VI) în regiunea Rinului; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alamanilor (1), privitor la alamani. [Var.: alemán, -ă s. m. și f., adj.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.

ALEMÁN, -Ă, s. m. și f., adj. v. alaman.

alamán1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. alamáni; adj. f., s. f. alamánă, pl. alamáne

Intrare: alaman (adj.)
alaman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alaman
  • alamanul
  • alamanu‑
  • alama
  • alamana
plural
  • alamani
  • alamanii
  • alamane
  • alamanele
genitiv-dativ singular
  • alaman
  • alamanului
  • alamane
  • alamanei
plural
  • alamani
  • alamanilor
  • alamane
  • alamanelor
vocativ singular
plural
aleman1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aleman
  • alemanul
  • alemanu‑
  • alema
  • alemana
plural
  • alemani
  • alemanii
  • alemane
  • alemanele
genitiv-dativ singular
  • aleman
  • alemanului
  • alemane
  • alemanei
plural
  • alemani
  • alemanilor
  • alemane
  • alemanelor
vocativ singular
plural
Intrare: alamană
  • silabație: a-la-ma-nă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alama
  • alamana
plural
  • alamane
  • alamanele
genitiv-dativ singular
  • alamane
  • alamanei
plural
  • alamane
  • alamanelor
vocativ singular
  • alama
  • alamano
plural
  • alamanelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alema
  • alemana
plural
  • alemane
  • alemanele
genitiv-dativ singular
  • alemane
  • alemanei
plural
  • alemane
  • alemanelor
vocativ singular
  • alema
  • alemano
plural
  • alemanelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alaman (adj.) aleman

etimologie:

alaman (persoană) alamană aleman alemană

  • 1. (La plural) Numele unor triburi germanice care au trăit (în secolul III-VI) în regiunea Rinului; (și la singular) persoană care făcea parte din aceste triburi.
    surse: DEX '09

etimologie: