opțiuni
  • info

21 de definiții pentru alișveriș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALIȘVERIȘ, alișverișuri, s. n. (Fam.) Vânzare, negoț, afaceri (reușite). – Din tc. alıșveriș.

ALIȘVERIȘ, alișverișuri, s. n. (Fam.) Vânzare, negoț, afaceri (reușite). – Din tc. alıșveriș.

alișveriș sn [At: (1799) URICARIUL I, 88/15 / Pl: ~uri / V: (înv) alijv~, alejv~, aleș~, ariș~ / E: tc alyš-veriš[1] (cf daravere)] (Pfm) 1-2 Negoț (mic). 3 Târguială. 4 (Asr; îe) A face cuiva ~ A cumpăra de la cineva. [2] 3 Amestecătură.

  1. Etimonul corect ortografiat este alışveriş. — Ladislau Strifler
  2. Numerotare incorectă a sensurilor: 3 după 4. — Ladislau Strifler

ALIȘVERIȘ (pl. -șuri) sn. ⚚ 1 Mers bun al afacerilor de comerț, vînzare, dever: nu-i ~ nici de o lețcaie în piață (ALECS.) 2 A avea ~, a face ~, a face afaceri, a vinde, a cîștiga 3 A face cuiva ~, a cumpăra de la cineva: nu mi-au făcut ~ batăr de un franc de parale (SAD.) 4 ‡Comerț, negustorie [tc.].

ALIȘVERIȘ, alișverișuri, s. n. (Învechit și, azi, familiar) Vînzare, negoț, afaceri. Băcanul făcea astăzi alișveriș mai mare, fiindcă mușteriii se băgaseră în lucruri politicești PAS, L. I 43. Ei, lasă-mă-n pace, omule... înțelege o dată că n-am venit pentru alișveriș... Am o trebuință cu d-l Nae Girimea. CARAGIALE, O. I 182. Nu-i alișveriș nici de o lețcaie în piață. ALECSANDRI, T. 143. ◊ Expr. A face (unui negustor) alișveriș = a cumpăra, a tîrgui (de la un negustor). Te simțeai parcă îndatorat să faci alișveriș brutarului acela. PAS, Z. I 138.

ALIȘVERIȘ, alișverișuri, s. n. (Fam.) Vînzare, negoț, afaceri. – Tc. alıșveriș „comerț”.

alișveriș n. daravere, vânzare. [Turc. ALYȘVERIȘ, comerț, lit. luare-dare, după care s’a modelat sinonimul daravere].

alișveríș, V. alijveriș.

alejveriș sn vz alișveriș

aleșveriș sn vz alișveriș

alijveriș sn vz alișveriș

arișveriș sn vz alișveriș

†ALIJVERIȘ = ALIȘVERIȘ.

alijveríș n., pl. urĭ și e (turc. alyšveriš, d. alyš, luare, și veriš, dare). Fam. Vînzare în prăvălie, cîștig, dever. – Ceĭ maĭ mulțĭ scriŭ alișveriș, dar nu se zice de cît alijveriș, ca într’un doc. de la 1761 rel. la șangăĭ (Ĭorga).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alișveriș (reg.) s. n., pl. alișverișuri

alișveriș (fam.) s. n., pl. alișverișuri

alișveriș s. n., pl. alișverișuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALIȘVERIȘ s. v. dever, vânzare.

alișveriș s. v. DEVER. VÎNZARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alișveriș (alișverișuri), s. n. – Comerț, negoț. – Mr. alișeverișe, megl. alișvăroș. Tc. alișveriș, de la alis „dar” și veris „a lua” (Roesler 587; Șeineanu, II, 17; Lokotsch 63); cf. ngr. ἀλισβερίσι alb. ališveriš, bg. alăšveriš.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

alișveriș, alișverișuri s. n. vînzare, negoț; afacere

a face alișveriș expr. (înv.) a cumpăra de la cineva o cantitate mare de marfă.

Intrare: alișveriș
alișveriș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alișveriș
  • alișverișul
  • alișverișu‑
plural
  • alișverișuri
  • alișverișurile
genitiv-dativ singular
  • alișveriș
  • alișverișului
plural
  • alișverișuri
  • alișverișurilor
vocativ singular —
plural —
alijveriș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alijveriș
  • alijverișul
plural
  • alijverișuri
  • alijverișurile
genitiv-dativ singular
  • alijveriș
  • alijverișului
plural
  • alijverișuri
  • alijverișurilor
vocativ singular —
plural —
alejveriș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alejveriș
  • alejverișul
plural
  • alejverișuri
  • alejverișurile
genitiv-dativ singular
  • alejveriș
  • alejverișului
plural
  • alejverișuri
  • alejverișurilor
vocativ singular —
plural —
aleșveriș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aleșveriș
  • aleșverișul
plural
  • aleșverișuri
  • aleșverișurile
genitiv-dativ singular
  • aleșveriș
  • aleșverișului
plural
  • aleșverișuri
  • aleșverișurilor
vocativ singular —
plural —
arișveriș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arișveriș
  • arișverișul
plural
  • arișverișuri
  • arișverișurile
genitiv-dativ singular
  • arișveriș
  • arișverișului
plural
  • arișverișuri
  • arișverișurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alișveriș, alișverișurisubstantiv neutru

familiar
  • 1. Vânzare, negoț, afaceri (reușite). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dever negoț târguială vânzare
    • format_quote Băcanul făcea astăzi alișveriș mai mare, fiindcă mușteriii se băgaseră în lucruri politicești. PAS, L. I 43.
    • format_quote Ei, lasă-mă-n pace, omule... înțelege o dată că n-am venit pentru alișveriș... Am o trebuință cu d-l Nae Girimea. CARAGIALE, O. I 182.
    • format_quote Nu-i alișveriș nici de o lețcaie în piață. ALECSANDRI, T. 143.
    • chat_bubble A face (unui negustor) alișveriș = a cumpăra, a târgui (de la un negustor). MDA2
      • format_quote Te simțeai parcă îndatorat să faci alișveriș brutarului acela. PAS, Z. I 138. DLRLC
  • 2. popular Amestecătură. MDA2
    sinonime: amestecătură
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.