2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aleguțare sf [At: MDA ms / Pl: ări / E: aleguța] (Reg) Luarea vițelului de la vacă, pentru a o putea mulge.

aleguța vi [At: DA / Pzi: ez / E: aleguț] (Reg) A lua vițelul de la vacă, pentru a o putea mulge.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aleguțá, aleguțez, (aliguța), vb. tranz. – (reg.) 1. A lua vițelul de la vacă pentru a o putea mulge. 2. A înțărca, a despărți (de cineva sau de ceva): „Te-oi aleguța eu de la crâșmă” sau „Te-oi aleguța de tăț pretinii...” (Faiciuc, 1998; Dragomirești). – Din aleguț „în lături!” (< alege + suf. -uț) (MDA).

aleguțá, aleguțez, (aliguța), vb. tranz. – 1. A lua vițelul de la vacă pentru a o putea mulge. 2. A înțărca, a despărți (de cineva sau ceva): „Te-oi aleguța eu de la crâșmă” sau „Te-oi aleguța de tăț pretinii...” (Faiciuc 1998). – Din aleguț „în lături!” (< alege + -uț) + -a (MDA).

aleguțá, aleguțez, (aliguța), v.t. (reg.) 1. A lua vițelul de la vacă pentru a o putea mulge. 2. A înțărca. 3. A despărți (de cineva sau de ceva): „Te-oi aleguța de tăț pretinii...” (Faiciuc, 1998). – Din aleguț „în lături!” (MDA).

Intrare: aleguțare
aleguțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aleguțare
  • aleguțarea
plural
  • aleguțări
  • aleguțările
genitiv-dativ singular
  • aleguțări
  • aleguțării
plural
  • aleguțări
  • aleguțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aleguța
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aleguța
  • aleguțare
  • aleguțat
  • aleguțatu‑
  • aleguțând
  • aleguțându‑
singular plural
  • aleguțea
  • aleguțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aleguțez
(să)
  • aleguțez
  • aleguțam
  • aleguțai
  • aleguțasem
a II-a (tu)
  • aleguțezi
(să)
  • aleguțezi
  • aleguțai
  • aleguțași
  • aleguțaseși
a III-a (el, ea)
  • aleguțea
(să)
  • aleguțeze
  • aleguța
  • aleguță
  • aleguțase
plural I (noi)
  • aleguțăm
(să)
  • aleguțăm
  • aleguțam
  • aleguțarăm
  • aleguțaserăm
  • aleguțasem
a II-a (voi)
  • aleguțați
(să)
  • aleguțați
  • aleguțați
  • aleguțarăți
  • aleguțaserăți
  • aleguțaseți
a III-a (ei, ele)
  • aleguțea
(să)
  • aleguțeze
  • aleguțau
  • aleguța
  • aleguțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aleguțare, aleguțărisubstantiv feminin

  • 1. regional Luarea vițelului de la vacă, pentru a o putea mulge. MDA2
etimologie:
  • aleguța MDA2

aleguța, aleguțezverb

  • 1. regional A lua vițelul de la vacă, pentru a o putea mulge. MDA2
etimologie:
  • aleguț MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.