opțiuni
  • info

3 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alegăduit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: alegădui] 1 Mulțumit2. 2 Îndestulat.

alegăduit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alegădui] (Trs; mgm) 1 Mulțumire. 2 Îndestulare.

alegădui v [At: MARIAN, NU. 757 / P: ~du-i / Pzi: ~esc / E: mg elégedni] (Trs; mgm) 1-2 vtr A (se) mulțumi. 3-4 A (se) îndestula.

❍ALEGĂDI (-ădesc), ❍ALEGĂDUI (-duesc) I. vb. tr. Trans. A mulțumi, a îndestula: Deci gîndește și făgăduește Și pe finii dumitale Îi alegăduește (MAR.). II. vb. refl. Trans. (TRIB.) A fi mulțumit cu ceva, a se îndestula [ung. elégedni].

ALEGĂDUI, alegăduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndestula, a mulțumi pe cineva. – Magh. elégedni.

alegăduĭésc v. tr. (ung. elégedni). Trans. Mulțămesc, îndestulez.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alegădui, v.t.r. v. alegădi.

Intrare: alegăduit (adj.)
alegăduit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegăduit
  • alegăduitul
  • alegăduitu‑
  • alegăduită
  • alegăduita
plural
  • alegăduiți
  • alegăduiții
  • alegăduite
  • alegăduitele
genitiv-dativ singular
  • alegăduit
  • alegăduitului
  • alegăduite
  • alegăduitei
plural
  • alegăduiți
  • alegăduiților
  • alegăduite
  • alegăduitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: alegăduit (s.n.)
alegăduit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegăduit
  • alegăduitul
  • alegăduitu‑
plural
  • alegăduituri
  • alegăduiturile
genitiv-dativ singular
  • alegăduit
  • alegăduitului
plural
  • alegăduituri
  • alegăduiturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: alegădui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alegădui
  • alegăduire
  • alegăduit
  • alegăduitu‑
  • alegăduind
  • alegăduindu‑
 singular plural
  • alegăduiește
  • alegăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alegăduiesc
 (să)
  • alegăduiesc
  • alegăduiam
  • alegăduii
  • alegăduisem
a II-a (tu)
  • alegăduiești
 (să)
  • alegăduiești
  • alegăduiai
  • alegăduiși
  • alegăduiseși
a III-a (el, ea)
  • alegăduiește
 (să)
  • alegăduiască
  • alegăduia
  • alegădui
  • alegăduise
plural I (noi)
  • alegăduim
 (să)
  • alegăduim
  • alegăduiam
  • alegăduirăm
  • alegăduiserăm
  • alegăduisem
a II-a (voi)
  • alegăduiți
 (să)
  • alegăduiți
  • alegăduiați
  • alegăduirăți
  • alegăduiserăți
  • alegăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • alegăduiesc
 (să)
  • alegăduiască
  • alegăduiau
  • alegăduiră
  • alegăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alegăduit, alegăduităadjectiv

etimologie:
  • alegădui MDA2

alegăduit, alegăduiturisubstantiv neutru

regional maghiarism
etimologie:
  • alegădui MDA2

alegădui, alegăduiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.