2 intrări
4 definiții
alegăduíre [At: MDA ms / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: alegădui] (Trs; mgm) 1 Mulțumire. 2 Îndestulare.
alegădui v [At: MARIAN, NU. 757 / P: ~du-i / Pzi: ~esc / E: mg elégedni] (Trs; mgm) 1-2 vtr A (se) mulțumi. 3-4 A (se) îndestula.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALEGĂDUÍ, alegăduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndestula, a mulțumi pe cineva. – Magh. elégedni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de cornel
- acțiuni
alegăduĭésc v. tr. (ung. elégedni). Trans. Mulțămesc, îndestulez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: alegădui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
Intrare: alegăduire
alegăduire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)