2 intrări
4 definiții
alegăduíre [At: MDA ms / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: alegădui] (Trs; mgm) 1 Mulțumire. 2 Îndestulare.
alegăduí v [At: MARIAN, NU. 757 / P: ~du-i / Pzi: ~esc / E: mg elégedni] (Trs; mgm) 1-2 vtr A (se) mulțumi. 3-4 A (se) îndestula.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALEGĂDUÍ, alegăduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndestula, a mulțumi pe cineva. – Magh. elégedni.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de cornel
- acțiuni
alegăduĭésc v. tr. (ung. elégedni). Trans. Mulțămesc, îndestulez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: alegădui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) alegădui | alegăduire | alegăduit | alegăduind | singular | plural | ||
| alegăduiește | alegăduiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | alegăduiesc | (să) alegăduiesc | alegăduiam | alegăduii | alegăduisem | |
| a II-a (tu) | alegăduiești | (să) alegăduiești | alegăduiai | alegăduiși | alegăduiseși | ||
| a III-a (el, ea) | alegăduiește | (să) alegăduiască | alegăduia | alegădui | alegăduise | ||
| plural | I (noi) | alegăduim | (să) alegăduim | alegăduiam | alegăduirăm | alegăduiserăm, alegăduisem* | |
| a II-a (voi) | alegăduiți | (să) alegăduiți | alegăduiați | alegăduirăți | alegăduiserăți, alegăduiseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | alegăduiesc | (să) alegăduiască | alegăduiau | alegăduiră | alegăduiseră | ||
Intrare: alegăduire
alegăduire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | alegăduire | alegăduirea |
| plural | alegăduiri | alegăduirile | |
| genitiv-dativ | singular | alegăduiri | alegăduirii |
| plural | alegăduiri | alegăduirilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)