opțiuni
  • info

3 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alegădit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alegădi] (Trs; mgm) 1 Mulțumire. 2 Îndestulare.

alegădit2, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: alegădi] (Trs; mgm) 1 Mulțumit2. 2 Îndestulat2.

alegădi vtr [At: VAIDA / Pzi: ~desc / E: alegădui] (Trs; mgm) 1-2 A (se) mulțumi. 3-4 A (se) îndestula.

❍ALEGĂDI (-ădesc), ❍ALEGĂDUI (-duesc) I. vb. tr. Trans. A mulțumi, a îndestula: Deci gîndește și făgăduește Și pe finii dumitale Îi alegăduește (MAR.). II. vb. refl. Trans. (TRIB.) A fi mulțumit cu ceva, a se îndestula [ung. elégedni].

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alegădit, -ă, alegădiți, -te, adj. (reg.) Mulțumit, îndestulat. – Din alegădi.

alegădi, alegădesc, (alegădui), v.t.r. (reg.) 1. A (se) mulțumi. 2. A (se) îndestula: „Cu aste ne alegădim, / Când noi în lume ieșim” (Bilțiu, 2015: 255). ■ Atestat în 1593, într-o diplomă maramureșeană: „S-au alegăduitu Pop Tămaș din Rogoz cu șogoru seu Mihai Dumitru, cu împărțiastina iosaguriloru…” (Mihaly, 1900, dipl. 366). – Din magh. elégedni „a fi mulțumit” (DLRM, MDA).

Intrare: alegădit (adj.)
alegădit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegădit
  • alegăditul
  • alegădită
  • alegădita
plural
  • alegădiți
  • alegădiții
  • alegădite
  • alegăditele
genitiv-dativ singular
  • alegădit
  • alegăditului
  • alegădite
  • alegăditei
plural
  • alegădiți
  • alegădiților
  • alegădite
  • alegăditelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: alegădit (s.n.)
alegădit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegădit
  • alegăditul
plural
  • alegădituri
  • alegăditurile
genitiv-dativ singular
  • alegădit
  • alegăditului
plural
  • alegădituri
  • alegăditurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: alegădi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alegădi
  • alegădire
  • alegădit
  • alegăditu‑
  • alegădind
  • alegădindu‑
 singular plural
  • alegădește
  • alegădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alegădesc
 (să)
  • alegădesc
  • alegădeam
  • alegădii
  • alegădisem
a II-a (tu)
  • alegădești
 (să)
  • alegădești
  • alegădeai
  • alegădiși
  • alegădiseși
a III-a (el, ea)
  • alegădește
 (să)
  • alegădească
  • alegădea
  • alegădi
  • alegădise
plural I (noi)
  • alegădim
 (să)
  • alegădim
  • alegădeam
  • alegădirăm
  • alegădiserăm
  • alegădisem
a II-a (voi)
  • alegădiți
 (să)
  • alegădiți
  • alegădeați
  • alegădirăți
  • alegădiserăți
  • alegădiseți
a III-a (ei, ele)
  • alegădesc
 (să)
  • alegădească
  • alegădeau
  • alegădiră
  • alegădiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alegădit, alegădităadjectiv

regional maghiarism
etimologie:
  • alegădi MDA2

alegădit, alegăditurisubstantiv neutru

regional maghiarism
etimologie:
  • alegădi MDA2

alegădi, alegădescverb

regional maghiarism
etimologie:
  • alegădui MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.