ALEANIȘ s.m. (Ban., Criș., Trans. SV) Dușman. Că pre toți alenișii miei Înturnași și bătuși pre ei. VCC, 23. Alenish. Inimicus. AC, 327. Nu iaste acum... de aleanișii miei cine să mă mîntuiască. MISC. SEC. XVII, 83^v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW ; VCC, 36; MISC. SEC. XVII, 11^r, 32^v, 80^v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. ellenes. Vezi și alean, alenie, alenșig, alenui. Cf. alenșig (1).