O definiție pentru alduitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALDUITURĂ s. f. (Ban., Criș.) Binecuvîntare. Alduiturĕ. Benedictio. AC, 327. Alduitura fiiului tău. MISC. SEC. XVII, 89v. Alduitura ta să fie î<n>spre noi în toată vreme. CAT. B, 57; cf. FOGARASI, apud TEW; CAT. B, 55. Etimologie: aldui + suf. -tură. Vezi și aldui, alduială, alduit. Cf. aldaș, alduială.

Intrare: alduitură
alduitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.