2 intrări
8 definiții
alduít1 sn [At: DA / P: ~du-it / Pl: ~uri / E: aldui] (Trs) Binecuvântare.
alduít2, ~ă a [At: ANON. CAR. / P: ~du-it / Pl: ~iți, ~e / E: aldui] (Trs) Binecuvântat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aldui vt [At: POMPILIU, B. 1004 / P: ~du-i- / Pzi: ~esc / E: mg aldani] (Trs) A binecuvânta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALDUÍ, alduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. (În formule de salut) A binecuvânta. 2. (Ir.) A lovi (cu putere). – Magh. áldani.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de cornel
- acțiuni
alduĭésc v. tr. (ung. áldani, a binecuvînta. V. aldămaș). Trans. Binecuvîntez. Mold. Iron. (infl. de altoĭesc). Croĭesc, aplic o lovitură: ĭ-a alduit o nuĭa (Șez. 33,26), l-a alduit c’o nuĭa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
alduí, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop, 1978). 2. (fig.) A lovi, a plesni (pe cineva). – Din magh. áldani „a binecuvânta” (Scriban, DER, DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alduí, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop 1978). 2. A lovi pe cineva, a plezni. – Din magh. áldani „a binecuvânta”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Definiții din dicționare neoficiale
Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.
aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | alduit | alduitul | alduită | alduita |
| plural | alduiți | alduiții | alduite | alduitele | |
| genitiv-dativ | singular | alduit | alduitului | alduite | alduitei |
| plural | alduiți | alduiților | alduite | alduitelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) aldui | alduire | alduit | alduind | singular | plural | ||
| alduiește | alduiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | alduiesc | (să) alduiesc | alduiam | alduii | alduisem | |
| a II-a (tu) | alduiești | (să) alduiești | alduiai | alduiși | alduiseși | ||
| a III-a (el, ea) | alduiește | (să) alduiască | alduia | aldui | alduise | ||
| plural | I (noi) | alduim | (să) alduim | alduiam | alduirăm | alduiserăm, alduisem* | |
| a II-a (voi) | alduiți | (să) alduiți | alduiați | alduirăți | alduiserăți, alduiseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | alduiesc | (să) alduiască | alduiau | alduiră | alduiseră | ||