2 intrări

8 definiții

alduire sf [At: DA / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: aldui] (Trs) Binecuvântare.

aldui vt [At: POMPILIU, B. 1004 / P: ~du-i- / Pzi: ~esc / E: mg aldani] (Trs) A binecuvânta.

ALDUÍ, alduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. (În formule de salut) A binecuvânta. 2. (Ir.) A lovi (cu putere). – Magh. áldani.

ALDUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A binecuvînta. Blagoslovască pre voi Dumnezău și vă alduiască. MOL. 16761, 184r. Alduiĕsk. Benedico. AC, 327. Să vor aldui cu coconi. PP, 76v. El mă înderepteze, mă alduiască, mă păzească. CAT. B, 53; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; SA, 42v, 47r; MOL. 1695, 50v; VISKI, apud TEW; VCC, 10, 14, 22; MISC. SEC. XVII, 8r, 10v, 22r, 26r, 60r, 97r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; CAT. B, 55. Etimologie: magh. áldani. Vezi și alduială, alduit, alduitură.

alduĭésc v. tr. (ung. áldani, a binecuvînta. V. aldămaș). Trans. Binecuvîntez. Mold. Iron. (infl. de altoĭesc). Croĭesc, aplic o lovitură: ĭ-a alduit o nuĭa (Șez. 33,26), l-a alduit c’o nuĭa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

alduí, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop, 1978). 2. (fig.) A lovi, a plesni (pe cineva). – Din magh. áldani „a binecuvânta” (Scriban, DER, DLRM, MDA).

alduí, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop 1978). 2. A lovi pe cineva, a plezni. – Din magh. áldani „a binecuvânta”.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap

Intrare: aldui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aldui
  • alduire
  • alduit
  • alduind
singular plural
  • alduiește
  • alduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alduiesc
(să)
  • alduiesc
  • alduiam
  • alduii
  • alduisem
a II-a (tu)
  • alduiești
(să)
  • alduiești
  • alduiai
  • alduiși
  • alduiseși
a III-a (el, ea)
  • alduiește
(să)
  • alduiască
  • alduia
  • aldui
  • alduise
plural I (noi)
  • alduim
(să)
  • alduim
  • alduiam
  • alduirăm
  • alduiserăm
  • alduisem
a II-a (voi)
  • alduiți
(să)
  • alduiți
  • alduiați
  • alduirăți
  • alduiserăți
  • alduiseți
a III-a (ei, ele)
  • alduiesc
(să)
  • alduiască
  • alduiau
  • aldui
  • alduiseră
Intrare: alduire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alduire
  • alduirea
plural
  • alduiri
  • alduirile
genitiv-dativ singular
  • alduiri
  • alduirii
plural
  • alduiri
  • alduirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)