opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alduire sf [At: DA / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: aldui] (Trs) Binecuvântare.

†ALDUIRE sf. Tr.-Carp. 1 Faptul de a aldui 2 Binecuvîntare.

aldui vt [At: POMPILIU, B. 1004 / P: ~du-i- / Pzi: ~esc / E: mg aldani] (Trs) A binecuvânta.

†ALDUI (-uesc) vb. tr. 1 Tr.-Carp. A binecuvînta (întrebuințat deseori în salutări): să te alduească D-zeu 2 iron. Mold. A lovi cu putere (RV.-CRG.) [ung. áldani].

ALDUI, alduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. (În formule de salut) A binecuvînta. 2. (Ir.) A lovi (cu putere). – Magh. áldani.

ALDUI vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A binecuvînta. Blagoslovască pre voi Dumnezău și vă alduiască. MOL. 16761, 184r. Alduiĕsk. Benedico. AC, 327. Să vor aldui cu coconi. PP, 76v. El mă înderepteze, mă alduiască, mă păzească. CAT. B, 53; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; SA, 42v, 47r; MOL. 1695, 50v; VISKI, apud TEW; VCC, 10, 14, 22; MISC. SEC. XVII, 8r, 10v, 22r, 26r, 60r, 97r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; CAT. B, 55. Etimologie: magh. áldani. Vezi și alduială, alduit, alduitură.

alduĭésc v. tr. (ung. áldani, a binecuvînta. V. aldămaș). Trans. Binecuvîntez. Mold. Iron. (infl. de altoĭesc). Croĭesc, aplic o lovitură: ĭ-a alduit o nuĭa (Șez. 33,26), l-a alduit c’o nuĭa.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

aldui, alduiesc, v.t. 1. A binecuvânta. 2. (fig.) A lovi, a plesni (pe cineva). – Din magh. áldani „a binecuvânta” (DER, MDA).

aldui, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop, 1978). 2. (fig.) A lovi, a plesni (pe cineva). – Din magh. áldani „a binecuvânta” (Scriban, DER, DLRM, MDA).

aldui, alduiesc, vb. intranz. – 1. A binecuvânta (D. Pop 1978). 2. A lovi pe cineva, a plezni. – Din magh. áldani „a binecuvânta”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aldui, alduiesc v. t. (intl.) a lovi cu putere în cap

Intrare: alduire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alduire
  • alduirea
plural
  • alduiri
  • alduirile
genitiv-dativ singular
  • alduiri
  • alduirii
plural
  • alduiri
  • alduirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: aldui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aldui
  • alduire
  • alduit
  • alduitu‑
  • alduind
  • alduindu‑
 singular plural
  • alduiește
  • alduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alduiesc
 (să)
  • alduiesc
  • alduiam
  • alduii
  • alduisem
a II-a (tu)
  • alduiești
 (să)
  • alduiești
  • alduiai
  • alduiși
  • alduiseși
a III-a (el, ea)
  • alduiește
 (să)
  • alduiască
  • alduia
  • aldui
  • alduise
plural I (noi)
  • alduim
 (să)
  • alduim
  • alduiam
  • alduirăm
  • alduiserăm
  • alduisem
a II-a (voi)
  • alduiți
 (să)
  • alduiți
  • alduiați
  • alduirăți
  • alduiserăți
  • alduiseți
a III-a (ei, ele)
  • alduiesc
 (să)
  • alduiască
  • alduiau
  • alduiră
  • alduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alduire, alduirisubstantiv feminin

etimologie:
  • aldui MDA2

aldui, alduiescverb

învechit regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.