aldáș sm [At: LB / E: mg áldás] (Trs; mgm) 1 Har. 2 Dar. 3 Binecuvântare.

ALDAȘ s.n. (Criș., Trans. SV) Binecuvîntare. Să fie și pre noi aldașul tău, Domnu Dumnedzu, tatăl milostivnic să fie lîngă noi. MISC. SEC. XVII, 59^v. Vor lua multe fealuri de aldașuri a lui Dumnezău. PP, 76^v; cf. VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 82^v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. áldás. Cf. alduială, alduitură.