3 definiții pentru alcătuință
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alcătuință sf [At: LB / P: ~tu-in~ / Pl: ~te / E: alcătui + -ință] (Înv) 1-8 Alcătuială (1-8).
ALCĂTUINȚĂ (pl. -ințe) sf. (BUD.) (POL.) (L.-M.) Felul de a fi al unui lucru, întocmire [alcătui].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alcătuință s. f., pl. alcătuințe
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: alcătuință
alcătuință substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
alcătuință, alcătuințesubstantiv feminin
- 1. Alcătuială. MDA2sinonime: alcătuială
etimologie:
- alcătui + -ință. MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.