2 definiții pentru alcătuință

alcătuínță sf [At: LB / P: ~tu-in- / Pl: ~te / E: alcătui + -ință] (Înv) 1-8 Alcătuială (1-8).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

alcătuínță s. f., pl. alcătuínțe

Intrare: alcătuință
alcătuință substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alcătuință alcătuința
plural alcătuințe alcătuințele
genitiv-dativ singular alcătuințe alcătuinței
plural alcătuințe alcătuințelor
vocativ singular
plural