O definiție pentru alcătuință

alcătuínță sf [At: LB / P: ~tu-in- / Pl: ~te / E: alcătui + -ință] (Înv) 1-8 Alcătuială (1-8).

Intrare: alcătuință
alcătuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alcătuință alcătuința
plural alcătuințe alcătuințele
genitiv-dativ singular alcătuințe alcătuinței
plural alcătuințe alcătuințelor
vocativ singular
plural

O definiție încorporată

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

alcătuínță s. f., pl. alcătuínțe