2 definiții pentru alcătuință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alcătuință sf [At: LB / P: ~tu-in~ / Pl: ~te / E: alcătui + -ință] (Înv) 1-8 Alcătuială (1-8).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alcătuínță s. f., pl. alcătuínțe

Intrare: alcătuință
alcătuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcătuință
  • alcătuința
plural
  • alcătuințe
  • alcătuințele
genitiv-dativ singular
  • alcătuințe
  • alcătuinței
plural
  • alcătuințe
  • alcătuințelor
vocativ singular
plural