opțiuni
  • info

10 definiții pentru alcătuială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALCĂTUIALĂ, alcătuieli, s. f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: -tu-ia-] – Alcătui1 + suf. -eală.

ALCĂTUIALĂ, alcătuieli, s. f. Alcătuire; (concr.) ceea ce este alcătuit, înjghebat. [Pr.: -tu-ia-] – Alcătui1 + suf. -eală.

alcătuială sf [At: SLAVICI, N. I 9 / P: ~tu-ia~ / Pl: ~ieli / E: alcătui1 + -eală] 1-8 Alcătuire1 (1-4, 9, 11, 12, 17). 9 (Ccr) Ceea ce este format, constituit.

ALCĂTUIALĂ (pl. -ieli), sf. 1 Felul de a fi al unui lucru, întocmire: mintea noastră nu este în stare să afle toată alcătuiala acestei lumi 2 Lucru rezultat din împreunarea mai multor părți deosebite, un tot de clădire, etc.: în vîrful satului este o ~ pe care Sărăcinenii o numesc biserică (SLV.) [alcătui].

ALCĂTUIALĂ, alcătuieli, s. f. Înjghebare, întocmire, alcătuire. ♦ (Concretizat) Clădire rudimentară. În vîrful satului, adecă la cel mai înălțat loc, este o alcătuială pe care sărăcenenii o numesc «biserică». SLAVICI, O. I 56.

ALCĂTUIALĂ, alcătuieli, s. f. Înjghebare, alcătuire; (concr.) clădire rudimentară. – Din alcătui1 + suf. -eală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alcătuială s. f., g.-d. art. alcătuielii; pl. alcătuieli

alcătuială s. f., g.-d. art. alcătuielii; pl. alcătuieli

alcătuială s. f., g.-d. art. alcătuielii; pl. alcătuieli

alcătuială, pl. alcătuieli

alcătuială, -ieli.

Intrare: alcătuială
alcătuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alcătuială
  • alcătuiala
plural
  • alcătuieli
  • alcătuielile
genitiv-dativ singular
  • alcătuieli
  • alcătuielii
plural
  • alcătuieli
  • alcătuielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alcătuială, alcătuielisubstantiv feminin

  • 1. Alcătuire, înjghebare, întocmire. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alcătuire înjghebare întocmire
    • 1.1. concretizat Ceea ce este alcătuit, înjghebat. DEX '09 MDA2 DEX '98
    • 1.2. concretizat Clădire rudimentară. DLRLC
      • format_quote În vîrful satului, adecă la cel mai înălțat loc, este o alcătuială pe care sărăcenenii o numesc «biserică». SLAVICI, O. I 56. DLRLC
etimologie:
  • Alcătui + sufix -eală. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.