3 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

alburit2, ~ă a [At: JIPESCU, O. 75 / Pl: ~iți, ~e / E: alburi] 1 Care răspândește o lumină albicioasă. 2 (D. ceva alb) Care este acoperit cu pulbere sau culoare albă (42).

alburit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: alburi] 1-2 Alburire (1-2).

ALBURÍT, -Ă, alburiți, -te, adj. Înălbit. Vă zăresc sculați din car dimineața brumați ori alburiți, de păreți că sînteți d-o sută de ani. La TDRG.

ALBURÍT, -Ă, alburiți, -te, adj. Înălbit. – V. alburi.

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.

alburí vi [At: DDRF / Pzi: ~resc / E: alboare] 1 A răspândi o lumină albicioasă. 2 A se zări ca ceva alb.

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspîndi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb, luminos.

ALBURÍ, pers. 3 alburește, vb. IV. Intranz. A răspîndi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. – Din alboare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alburi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. alburește, imperf. 3 sg. alburea; conj. prez. 3 să alburească

alburí vb., ind. prez. 3 sg. alburéște, imperf. 3 sg. albureá; conj. prez. 3 sg. și pl. albureáscă

Intrare: alburit (adj.)
alburit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alburit
  • alburitul
  • alburitu‑
  • alburi
  • alburita
plural
  • alburiți
  • alburiții
  • alburite
  • alburitele
genitiv-dativ singular
  • alburit
  • alburitului
  • alburite
  • alburitei
plural
  • alburiți
  • alburiților
  • alburite
  • alburitelor
vocativ singular
plural
Intrare: alburit (s.n.)
alburit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alburit
  • alburitul
  • alburitu‑
plural
  • alburituri
  • alburiturile
genitiv-dativ singular
  • alburit
  • alburitului
plural
  • alburituri
  • alburiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: alburi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alburi
  • alburire
  • alburit
  • alburitu‑
  • alburind
  • alburindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • alburește
(să)
  • alburească
  • alburea
  • alburi
  • alburise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • alburesc
(să)
  • alburească
  • albureau
  • alburi
  • alburiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alburit, alburiadjectiv

  • 1. (Despre ceva alb) Care este acoperit cu pulbere sau culoare albă. MDA2 DLRLC DLRM
    sinonime: înălbit
    • format_quote Vă zăresc sculați din car dimineața brumați ori alburiți, de păreți că sînteți d-o sută de ani. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • vezi alburi MDA2 DLRM

alburit, alburiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • alburi MDA2

alburiverb

  • 1. A răspândi o lumină albicioasă, a se zări ca ceva alb. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • alboare DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.