3 intrări

9 definiții

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. (Rar) Diminutiv al lui alb.Alb + suf. -uț.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb.Alb + suf. -uț.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. (Regional) Diminutiv al lui alb; cam alb, destul de alb. Așa de curățică și de albuță. SBIERA, P. 298. Maghiran de cel albuț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315.

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb2; albicios.

albúț (rar) adj. m., pl. albúți; f. albúță, pl. albúțe

albúț adj. m., pl. albúți; f. sg. albúță, pl. albúțe

albúț, -ă [At: SBIERA, P. 298 / PI: -i, -e / E: alb + -uț] 1-2 Albișor (1-2).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

albúță, albuțe, s.f. – (bot.) Varietate de prune galbene, rotunde, foarte dulci, care se coc în luna iulie; sunt folosite, de regulă, pentru producerea băuturilor alcoolice. – Din albuț.

Albuș/ca, -el, -oiu, Albu/ruș, -ta, -ță v. A l b I 15-18.

Intrare: albuță
albuță
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: Albuță
Albuță
nume propriu (I3)
Intrare: albuț
albuț adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albuț albuțul albuță albuța
plural albuți albuții albuțe albuțele
genitiv-dativ singular albuț albuțului albuțe albuței
plural albuți albuților albuțe albuțelor
vocativ singular
plural