8 definiții pentru albitoare

albitoáre s. f., g.-d. art. albitoárei; pl. albitoáre

albitoáre s. f., g.-d. art. albitoárei; pl. albitoáre

albitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 197/26 / V: (îrg) -iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: albi + -tor] 1 a (Înv) Care albește (10). 2 smf Muncitor care lucrează într-o albitorie. 3 sm (Înv) Rafinator de zahăr. corectată

ALBITÓR, -OÁRE, albitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. – Albi + suf. -tor.

ALBITÓR, -OÁRE, albitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. – Albi + suf. -tor.

ALBITÓR, -OÁRE, albitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează într-o albitorie. – Din albi + suf. -tor.

albitór s. m., pl. albitóri

albitór s. m., pl. albitóri

Intrare: albitoare
albitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albitoare albitoarea
plural albitoare albitoarele
genitiv-dativ singular albitoare albitoarei
plural albitoare albitoarelor
vocativ singular
plural