3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBIT2, -Ă, albiți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit2. 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. – V. albi.

ALBIT2, -Ă, albiți, -te, adj. 1. Făcut sau devenit (mai) alb (1); înălbit2. 2. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. – V. albi.

ALBIT1 s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. – Din fr. albite.

ALBIT1 s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. – Din fr. albite.

albit2, ~ă a [At: CANTEMIR, HR. 253/20 / Pl: ~iți, ~e / E: albi] 1 Devenit (mai) alb (1) Si: înălbit2. 2 Făcut (mai) alb (1). 3 (D. păr) Cărunt. 4 (Pex; d. oameni) îmbătrânit2. 5 (Pop) Văruit2. 6 (Fig) Curățat2.

albit1 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr albite] Mineral verzui, roșiatic sau lăptos, cu luciu sidefiu ori sticlos, folosit în ceramică.

*ALBIT2 sbst., *ALBI sf. 💎 Specie de feldspat, alb, incolor, care se găsește în crăpăturile rocelor cristaline, în calcaruri și unele roce eruptive [fr.].

ALBIT1 sbst. Faptul de a (se) albi.

ALBIT2, -Ă, albiți, -te, adj. 1. (Despre părul oamenilor; p. ext. despre oameni) Cărunt. O bătrînă... cu pletele albite. ALECSANDRI, P. P. 204. 2. Fig. Strălucitor. Din sulițe, din coifuri, din armele albite... soarele... Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, P. 144.

ALBIT1 s. n. Varietate de feldspat lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, care se găsește în crăpăturile rocilor cristaline, în calcaruri și în unele roci eruptive și se întrebuințează ca fondant în ceramică.

ALBIT2, -Ă, albiți, -te, adj. 1. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. 2. Fig. Strălucitor. – V. albi.

ALBIT1 s. n. Mineral lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, folosit în industria ceramicii. – Fr. albite.

ALBIT s.n. Mineral cu aspect lăptos, verzui, roșiatic sau incolor, întrebuințat ca fondant în ceramică. [< fr. albite, cf. germ. Albit].

ALBIT s. n. plagioclaz, alumosilicat de sodiu, cu aspect lăptos, verzui, roșietic sau incolor, fondant în ceramică. (< fr. albite)

ALBIT2 ~tă (~ți, ~te) (despre părul oamenilor) Care este cărunt. ~ de necazuri. /v. a albi

ALBIT1 m. Mineral incolor, verzui sau roșiatic folosit în ceramică. /<fr. albite

ALBI, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai albe, distrugând pigmenții naturali. ♦ A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. ♦ A decolora, parțial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunți; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb.

alba[1] v vz albi

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

albi [At: CORESI, ap. HEM 733 / Pzi: ~besc / E: alb] 1 vir A deveni (mai) alb (1). 2 vir A încărunți. 3 vir (Pex) A îmbătrâni. 4 vi A ieși în evidență datorită culorii albe (1). 5 vi (Fig) A străluci (bătând în alb (1). 6 vi (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) ochii după (sau la) A privi cu intensitate ceva. 7 vi (Pop; îae) A privi cu aviditate ceva. 8 vi (Pop; îae) A aștepta ceva în zadar. 9 vi (Înv) A se face ziuă. 10 vt A face să devină mai alb (1). 11 vt (Pop, îe) A ~ pânza A spăla și a usca la soare pânza albă nouă. 12-13 vtr (Înv) A (se) face demn de stimă. 14 vt A trata produsele textile cu agenți antioxidanți sau reducători pentru a le face mai albe (1), distrugând pigmenții naturali. 15 vt A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb (1) intens. 16 vt A decolora (parțial sau total). 17 vt (Fig; a scoate peri albi șîe) A face pe cineva să îmbătrânească înainte de vreme printr-o purtare rea sau obositoare.[1] 18 vr (Iuz) A se farda.

  1. Acest sens nu are legătură cu verbul albi, cu cu adj. alb. — gall

ALBI (albesc) I. vb. intr. 1 A se face alb: Pînzele să nu albească, Ci la soare să ’nnegrească (ALECS.) 2 A încărunți: nu una am văzut eu de cînd am albit (DEM.); proverb: capul de măgar nu albește niciodată (ZNN.), omul nesimțitor nu se trece, nu îmbătrînește 3 A se zări alb, a licări: pe coastele lor, cîteva sate albesc ca niște grămezi de marmoră (ALECS.); se vedea albind zăpada ca un ștergar alb, nemărginit (GN.) 4 fig. A-i ~ ochii, a aștepta zadarnic după ceva (ZNN.). II. vb. tr. 1 A face alb: clorul are proprietatea de a ~ ori-ce coloare organică 2 A încărunți: m’au albit necazurile; proverb: asta-i Neaga care a albit pe dracul (ZNN.), se zice despre o femeie rea 3 ~ pînza, a spăla pînza 4 A acoperi cu ceva alb: ninsoarea-l albise, căci ningea ca ’n mijlocul iernii (ISP.) 5 A da o coloare mai deschisă, a curăți: săpunul acesta i-a mai albit fața. III. vb. refl. 1 A se face alb: ori-ce ai încerca, nu se mai poate ~ , tot rămîne pată 2 A încărunți: M’am albit de griji, necazuri și fața mi s’a sbîrcit (PANN) 3 🌦 A se ~ de ziuă, a se face ziuă [lat. *albìre].

ALBI, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai hidrofile (mai albe), distrugând pigmenții naturali. ♦ A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. ♦ A decolora, parțial sau total, un anumit produs. ♦ Intranz. A încărunți; p. ext. a îmbătrâni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). ♦ Fig. A străluci. – Din alb.

ALBI, albesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni (mai) alb. Pînzele să nu albească, Ci mai rău să înnegrească. TEODORESCU, P. P. 559. ◊ Refl. (În expr.) A se albi la față = a deveni palid, a păli. ♦ (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) A încărunți; fig. (numai despre oameni) A îmbătrîni. O trece și asta, că nu una am văzut eu de cînd am albit. DELAVRANCEA, S. 200. Mi-albește capul în vîrtejul lumii. VLAHUȚĂ, O. A. 82. ♦ Tranz. (Cu privire la pînză etc.) A face să fie alb, prin spălare sau prin diverse procedee chimice. Jos, fete albesc și bat rufe; – Lin zbîrnîie din depărtare, Subt scocul înalt, roata morii Și prăfuie mărgăritare. IOS1F, T. 135. Îi dete o chită de cînepă și-i spuse ca pînă-n seară s-o toarcă... să facă dintr-însa pînză, s-o albească și, cînd s-a întoarce,.. să i-o deie gata lucrată. MARIAN, O. II 183. Pînză albită = pînză căreia i s-a dat culoarea albă prin mijloace chimice. 2. A ieși în evidență, a se contura (datorită culorii albe); a străluci (bătînd în alb). Pe tapșanurile cu iarbă uscată albea omătul nou. SADOVEANU, F. J. 442. Pe o coastă, în lumina albastră a cerului de vară, albește satul. PĂUN-PINCIO, P. 116. De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint. EMINESCU, O. I 85. Pe coastele lor [ale munților] cîteva sate albesc ca niște grămezi de marmoră. ALECSANDRI, C. 188. ♦ Tranz. Fig. A lumina, a face să lucească. Ici-colo raze pălite de lună străbăteau printre nouri, albeau undele fugare și intrau iar în ascunzișul lor din văzduh. RUSSO, O. 114.

ALBI, albesc, vb. IV. 1. Refl., intranz. și tranz. A deveni sau a face să devină (mai) alb. ♦ Intranz. A încărunți; a îmbătrîni. 2. Intranz. A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe); a străluci. Prin frunze ascunsă albește o vale (MACEDONSKI). ♦ Tranz. Fig. A lumina. – Lat. *albire.

A ALBI ~esc 1. tranz. A face să se înălbească. 2. intranz. A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. /Din alb

A SE ALBI mă ~esc intranz. 1) A deveni alb; a căpăta culoare albă. 2) A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi). 3) fig. (ființe) A face să devină cărunt; a încărunți. /Din alb

albì v. 1. a (se) face alb; 2. a nălbi; 3. a se ivi în depărtare: prin umbră o cetate albește BOL. se văd turme albind pe coastă AL. [Lat. ALBESCERE].

albésc v. tr. (d. alb). Fac alb: a albi pînză. V. intr. Devin alb la păr: am albit de atîtea nevoĭ. Apar în alb: începeaŭ să se vadă casele albind. V. refl. Devin alb: rufele s’aŭ albit. – Și înălbesc (tr. și refl.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albi (a ~) (a deveni/face alb) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albesc, 3 sg. albește, imperf. 1 albeam; conj. prez. 1 sg. să albesc, 3 să albească

albi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albesc, imperf. 3 sg. albea; conj. prez. 3 să albească

albi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albesc, imperf. 3 sg. albea; conj. prez. 3 sg. și pl. albească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBIT adj. înălbit. (Pânză ~.)

ALBI vb. 1. a (se) înălbi, (reg.) a (se) bili. (~ pânza.) 2. v. încărunți.

ALBI vb. 1. a (se) înălbi, (reg.) a (se) bili. (~ pînza.) 2. a cărunți, a încărunți. (Ce tare ai ~)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

albit, (engl.= albite) 1. (miner.), min. din grupa feldspaților – NaAlS3iO8 – cristalizat în s. triclinic, considerat termen extrem în seria plagioclazilor (Ab100 – An0 – Ab90 – An10) și termen sodic în seria feldspaților alcalini. Prezintă două modificații: a. de temperatură scăzută și a. de temperatură ridicată, cu punctul de transformare la 4500C. Este întâlnit în toate tipurile de roci, fiind frecvent în granite, sienite, spilite, ș. crist. de metamorfism scăzut, în unele corneene (adinole), în roci sedimentare de tipul graywacke și autigen în calcare sau argile; poate să apară secundar în depuneri pneumatolitice și metasomatice. Este utilizat în producerea ceramicii fine ca fondant și la prepararea glazurilor brute pentru porțelanuri; 2. (crist.), maclă polisintetică, descrisă după legea hemitropiei normale, în care indivizi paraleli se asociază după fața (010) sub forma unor lamele cu striații fine, după direcția de clivaj (001). Este caracteristică feldspaților plagioclazi din rocile magmatice intrusive și efuzive; este mai rar întâlnită în plagioclazii din ș. crist.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALBIT (< fr. {i}) s. n. Feldspat plagioclaz sodic, de culoare albă, cenușie, verzuie cu luciu sidefos și duritate mare, întîlnit în rocile magmatice acide (granite, pegmatite), în cele metemorfazate (gnaise) și în unele calcare. Utilizat în ind. ceramicii fine ca fondant.

Intrare: albit (adj.)
albit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albit
  • albitul
  • albitu‑
  • albi
  • albita
plural
  • albiți
  • albiții
  • albite
  • albitele
genitiv-dativ singular
  • albit
  • albitului
  • albite
  • albitei
plural
  • albiți
  • albiților
  • albite
  • albitelor
vocativ singular
plural
Intrare: albit (s.n.)
albit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albit
  • albitul
  • albitu‑
plural
  • albite
  • albitele
genitiv-dativ singular
  • albit
  • albitului
plural
  • albite
  • albitelor
vocativ singular
plural
Intrare: albi (vb.)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albi
  • albire
  • albit
  • albitu‑
  • albind
  • albindu‑
singular plural
  • albește
  • albiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albesc
(să)
  • albesc
  • albeam
  • albii
  • albisem
a II-a (tu)
  • albești
(să)
  • albești
  • albeai
  • albiși
  • albiseși
a III-a (el, ea)
  • albește
(să)
  • albească
  • albea
  • albi
  • albise
plural I (noi)
  • albim
(să)
  • albim
  • albeam
  • albirăm
  • albiserăm
  • albisem
a II-a (voi)
  • albiți
(să)
  • albiți
  • albeați
  • albirăți
  • albiserăți
  • albiseți
a III-a (ei, ele)
  • albesc
(să)
  • albească
  • albeau
  • albi
  • albiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albit, albiadjectiv

  • 1. Făcut sau devenit (mai) alb; înălbit. DEX '09 MDA2
  • 2. (Despre părul oamenilor) Cărunt. DEX '09 MDA2 DLRLC NODEX
    sinonime: cărunt
    • format_quote O bătrînă... cu pletele albite. ALECSANDRI, P. P. 204. DLRLC
  • 3. popular Văruit. MDA2
    sinonime: văruit
  • 4. figurat Curățat, strălucitor. MDA2 DLRLC
    • format_quote Din sulițe, din coifuri, din armele albite... soarele... Lumina își răsfrînse pe steagul tricolor. ALEXANDRESCU, P. 144. DLRLC
etimologie:
  • vezi albi DEX '09 MDA2 DLRM NODEX

albit, albitesubstantiv neutru

  • 1. Mineral lăptos, verzui, roșiatic, cu luciu sidefiu sau sticlos, folosit în industria ceramicii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

albi, albescverb

  • 1. reflexiv intranzitiv tranzitiv A deveni sau a face să devină (mai) alb. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    antonime: înnegri
    • format_quote Pînzele să nu albească, Ci mai rău să înnegrească. TEODORESCU, P. P. 559. DLRLC
    • 1.1. A trata produsele textile cu agenți oxidanți sau reducători pentru a le face mai albe, distrugând pigmenții naturali. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Jos, fete albesc și bat rufe; – Lin zbîrnîie din depărtare, Subt scocul înalt, roata morii Și prăfuie mărgăritare. IOS1F, T. 135. DLRLC
      • format_quote Îi dete o chită de cînepă și-i spuse ca pînă-n seară s-o toarcă... să facă dintr-însa pînză, s-o albească și, cînd s-a întoarce,.. să i-o deie gata lucrată. MARIAN, O. II 183. DLRLC
      • 1.1.1. Pânză albită = pânză căreia i s-a dat culoarea albă prin mijloace chimice. DLRLC
      • chat_bubble popular A albi pânza = a spăla și a usca la soare pânza albă nouă. MDA2
    • 1.2. A colora ușor în albastru un produs textil pentru a obține un efect de alb intens. DEX '09 MDA2 DEX '98
    • 1.3. A decolora, parțial sau total, un anumit produs. DEX '09 MDA2 DEX '98
      sinonime: decolora
    • 1.4. reflexiv ieșit din uz A se farda. MDA2
      sinonime: farda
    • 1.5. intranzitiv A pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi (soare, ploi). NODEX
    • 1.6. intranzitiv Încărunți. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: încărunți
      • format_quote O trece și asta, că nu una am văzut eu de cînd am albit. DELAVRANCEA, S. 200. DLRLC
      • format_quote Mi-albește capul în vîrtejul lumii. VLAHUȚĂ, O. A. 82. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se albi la față = a deveni palid. DLRLC
      sinonime: păli
  • 2. intranzitiv A ieși în evidență, a se contura (din cauza culorii albe). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe o coastă, în lumina albastră a cerului de vară, albește satul. PĂUN-PINCIO, P. 116. DLRLC
    • format_quote Pe coastele lor [ale munților] cîteva sate albesc ca niște grămezi de marmoră. ALECSANDRI, C. 188. DLRLC
    • format_quote Prin frunze ascunsă albește o vale. MACEDONSKI. DLRM
    • diferențiere A se vedea alb (pe un fond închis); a bate în alb. NODEX
    • 2.1. figurat Străluci. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: străluci
      • format_quote Pe tăpșanurile cu iarbă uscată albea omătul nou. SADOVEANU, F. J. 442. DLRLC
      • format_quote De treci codri de aramă, de departe vezi albind Ș-auzi mîndra glăsuire a pădurii de argint. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
    • 2.2. tranzitiv figurat A face să lucească. DLRLC
      sinonime: lumina
      • format_quote Ici-colo raze pălite de lună străbăteau printre nouri, albeau undele fugare și intrau iar în ascunzișul lor din văzduh. RUSSO, O. 114. DLRLC
    • chat_bubble popular A-i albi (cuiva) ochii după (sau la) = a privi cu intensitate ceva. MDA2
      • chat_bubble A privi cu aviditate ceva. MDA2
      • chat_bubble A aștepta ceva în zadar. MDA2
  • 3. învechit intranzitiv A se face ziuă. MDA2
  • 4. tranzitiv reflexiv învechit A (se) face demn de stimă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.