2 intrări

5 definiții

albiníre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: albini] 1 Însănătoșire. 2 Dare la iveală. 3 Creștere.

albiní [At: RĂDULESCU-CODIN, ap. DA ms / Pzi: -nesc / E: albina css] 1 vr A se însănătoși. 2 vt(a) A da la iveală. 3 vt(a) A crește.

ALBINÍ, albinesc, vb. IV. Tranz. A da la iveală. – Din alb2.

albiní (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albinésc, imperf. 3 sg. albineá; conj. prez. 3 să albineáscă

albiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albinésc, imperf. 3 sg. albineá; conj. prez. 3 sg. și pl. albineáscă

Intrare: albinire
albinire
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albinire albinirea
plural albiniri albinirile
genitiv-dativ singular albiniri albinirii
plural albiniri albinirilor
vocativ singular
plural
Intrare: albini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) albini albinire albinit albinind singular plural
albinește albiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) albinesc (să) albinesc albineam albinii albinisem
a II-a (tu) albinești (să) albinești albineai albiniși albiniseși
a III-a (el, ea) albinește (să) albinească albinea albini albinise
plural I (noi) albinim (să) albinim albineam albinirăm albiniserăm, albinisem*
a II-a (voi) albiniți (să) albiniți albineați albinirăți albiniserăți, albiniseți*
a III-a (ei, ele) albinesc (să) albinească albineau albini albiniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)