2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBIGÉNS, -Ă, albigensi, -e, s. m. și f., adj. (Adept) al unei secte din sudul Franței, reprimată sângeros de papalitate (sec. XII și începutul sec. XIII), a cărei doctrină îmbina elemente creștine și dualiste. [Var.: albigenz, -ă s. m. și f., adj.] – Din lat. [civitas] Albigensium, germ. Albigenser. Cf. fr. albigeois.

ALBIGENZ, -Ă, s. m. și f., adj. v. albigens.

albigenzi smp [At: DEX2 / E: lat (civitas) Albigensium, ger Albigenter cf fr albigeois] Adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziaste cu centrul în orașul Albi din sudul Franței, reprimată sângeros de papalitate (sec. XII-începutul sec. XIII).

ALBIGÉNZI s. m. pl. Adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice, cu centrul în orașul Albi din sudul Franței, reprimată sângeros de papalitate (sec. XII și începutul sec. XIII) – Din lat. [civitas] Albigensium, germ. Albigenser. Cf. fr. albigeois.

ALBIGÉNZI s.m.pl. Adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice din Franța în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate. [Cf. it. albigese, lat. (civitas) Albigensium – numele latinizat al orașului Albi din sudul Franței].

ALBIGÉNZI s. m. pl. adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice din Franța în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate. (după fr. albigeois)

albigenzi s. m. pl. (< lat. [civitas] Albigensium, germ. Albigenser) Sectă creștină rigoristă și antiecleziastică, apărută în S Franței, în orașul Albi (lat. Albigenses), datând din sec. 12. Inspirată de maniheism, doctrina albigenzilor respingea tot ce este pământesc (ca fiind creație a răului), nega pe Iisus Hristos ca întrupare, Vechiul Testament, icoanele, clerul etc. Papa Inocențiu III a inițiat o cruciadă împotriva lor (1213 și 1218) în urma căreia secta a fost înfrântă.

Albigensi pl. eretici din sudul Franței (sec. XI-XIII), o ramură a Bogomililor, precursorii protestanților, fură exterminați de Ludovic VIII (1208). Doctrina lor a fost conservată de Valdensi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albigéns adj. m., s. m., pl. albigénsi; adj. f., s. f. albigénsă, pl. albigénse


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

albigénzi s. m. pl. Sectă creștină rigoristă și anticleziatică din sudul Franței, ramură a sectei catarilor, care consideră că lumea are la bază două principii: binele (Dumnezeu, creatorul spiritului) și răul (Diavolul, producătorul materiei), de unde respingerea a tot ce este pământesc; secta a fost înfrântă în două bătălii (1213 și 1218) de o cruciadă specială, ordonată de papa Inocențiu III. – Din lat. (civitas) Albigensium, germ. Albigenser.

Intrare: albigens (adj.)
albigens1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albigens
  • albigensul
  • albigensu‑
  • albigensă
  • albigensa
plural
  • albigensi
  • albigensii
  • albigense
  • albigensele
genitiv-dativ singular
  • albigens
  • albigensului
  • albigense
  • albigensei
plural
  • albigensi
  • albigensilor
  • albigense
  • albigenselor
vocativ singular
plural
albigenz1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albigenz
  • albigenzul
  • albigenzu‑
  • albigenză
  • albigenza
plural
  • albigenzi
  • albigenzii
  • albigenze
  • albigenzele
genitiv-dativ singular
  • albigenz
  • albigenzului
  • albigenze
  • albigenzei
plural
  • albigenzi
  • albigenzilor
  • albigenze
  • albigenzelor
vocativ singular
plural
Intrare: albigens (s.m.)
albigens2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albigens
  • albigensul
  • albigensu‑
plural
  • albigensi
  • albigensii
genitiv-dativ singular
  • albigens
  • albigensului
plural
  • albigensi
  • albigensilor
vocativ singular
plural
albigenz2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albigenz
  • albigenzul
  • albigenzu‑
plural
  • albigenzi
  • albigenzii
genitiv-dativ singular
  • albigenz
  • albigenzului
plural
  • albigenzi
  • albigenzilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albigens, -ă albigens (2) albigensă albigenz (2) albigenză

  • 1. (Adept) al unei secte din sudul Franței, reprimată sângeros de papalitate (secolul XII și începutul secolul XIII), a cărei doctrină îmbina elemente creștine și dualiste.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: