13 definiții pentru obligeană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLIGEANĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din Asia de Sud, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, frunze liniare lungi și flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus).Et. nec.

obligea sf [At: DAMÉ, T. 185 / V: (reg) ab~ / Pl: ~ene / E: nct] Plantă erbacee cu miros plăcut, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor, folosită în medicină Si: (reg) calm, spetează, spetează-pestriță, spetează-tărcată, trestie-mirositoare (Acorus calamus).

OBLIGEANĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus).Et. nec.

OBLIGEANĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee cu miros plăcut, cu frunze liniare late și flori gălbui, care crește pe marginea apelor; e utilizată în medicină (Acorus calamus).

OBLIGEANĂ ~ene f. Plantă aromată, cu tulpina erectă, neramificată, cu frunze liniare, lungi, folosită în industria lichiorurilor, în parfumerie și în medicină. ◊ ~-de-baltă trestie mirositoare. [Sil. -bli-] /Orig. nec.

albigea[1] sf vz obligeană

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obligea (desp. o-bli-) s. f., g.-d. art. obligenei; pl. obligene

obligea (o-bli-) s. f., g.-d. art. obligenei; pl. obligene

obligea s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligenei; pl. obligene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBLIGEA s. (BOT.; Acorus calamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoare, (Transilv.) speribană, (prin Olt.) spetejoară.

OBLIGEA s. (BOT.; Acorus calamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoare, (Transilv.) speribană, (prin Olt.) spetejoară.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OBLIGEÁNĂ s. f. Plantă erbacee, perenă, din familia araceelor, originară din Asia de Sud, cu miros aromatic, rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui (Acorus calamus). Cultivată (a fost naturalizată în Europa în sec. 16) sau sălbatică, pe marginea bălților ori a râurilor; rizomii, care au miros aromatic datorită unui ulei eteric, sunt folosiți în terapeutică (anorexii, dispepsii), în parfumerie și în patiserie.

Intrare: obligeană
obligeană substantiv feminin
  • silabație: o-bli- info
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obligea
  • obligeana
plural
  • obligene
  • obligenele
genitiv-dativ singular
  • obligene
  • obligenei
plural
  • obligene
  • obligenelor
vocativ singular
plural
abligeană substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abligea
  • abligeana
plural
  • abligene
  • abligenele
genitiv-dativ singular
  • abligene
  • abligenei
plural
  • abligene
  • abligenelor
vocativ singular
plural
albigeană substantiv feminin
substantiv feminin (F16)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albigea
  • albigeana
plural
  • albigene
  • albigenele
genitiv-dativ singular
  • albigene
  • albigenei
plural
  • albigene
  • albigenelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obligea, obligenesubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee perenă, originară din Asia de Sud, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu tulpina erectă, neramificată, cu frunze liniare lungi și flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.