6 definiții pentru albescență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

albescență sf [At: DEX2 / Pl: (rar) ~țe / E: fr albescence] (Liv) Culoare albă (42) (strălucitoare).

ALBESCÉNȚĂ s. f. (Rar) Starea a ceea ce este alb; albiciune. – Din fr. albescence.

ALBESCÉNȚĂ s. f. (Rar) Starea a ceea ce este alb; albiciune. – Din fr. albescence.

ALBESCÉNȚĂ s.f. (Rar) Starea a ceea ce este alb; albiciune. [< fr. albescence].

ALBESCÉNȚĂ s. f. stare a ceea ce este alb. (< fr. albescence)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albescénță (rar) s. f., g.-d. art. albescénței

albescénță s. f., g.-d. art. albescénței

Intrare: albescență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albescență
  • albescența
plural
genitiv-dativ singular
  • albescențe
  • albescenței
plural
vocativ singular
plural

albescență

  • 1. rar Starea a ceea ce este alb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: albiciune

etimologie: