2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBANÉZĂ f. mai ales art. Limba albanezilor. [G.-D. albanezei] /<fr. albanais, it. albanese

albanez, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr albanais] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Albaniei. 3-4 a Care aparține (Albaniei sau) albanezilor. 5-6 smf, a (Persoană) care este originară din Albania. 7-8 a Privitor la Albania sau la albanezi. 9-10 a Caracteristic (Albaniei sau) albanezilor. 11 sf Limba albaneză. 12 sf (Iuz) Paznic Cf arnăut.

ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Albaniei; arbănaș. 2. Adj. Care aparține Albaniei sau albanezilor (1), privitor la Albania sau la albanezi; arvanit. ♦ (Substantivat, f.) Limba albaneză. – Din fr. albanais, it. albanese.

ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei. 2. Adj. Care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei; arvanit. ♦ (Substantivat, f.) Limba albaneză. – Din fr. albanais, it. albanese.

ALBANÉZ1, -Ă, albanezi, -e, adj. Care aparține albanezilor sau Republicii Populare Albania. Cetățean albanez. Limba albaneză.

ALBANÉZ2, -Ă, albanezi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Populare Albania.

ALBANÉZ, -Ă, albanezi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba albaneză. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei. – Fr. albanais (it. albanese).

ALBANÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Albania. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Albania. (< fr. albanis, it. albanese)

ALBANÉZ2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei sau este originară din Albania. /<fr. Albanais, it. albanese

ALBANÉZ1 ~ă (~i, ~e) Care aparține Albaniei sau populației ei; din Albania. /<fr. albanais, it. albanese


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

albanéză (limbă) s. f., g.-d. art. albanézei

albanéză (limba) s. f., g.-d. art. albanézei

albanéz adj. m., s. m., pl. albanézi; adj. f., s. f. albanéză, pl. albanéze

albanéz s. m., adj. m., pl. albanézi; f. sg. albanéză, g.-d. art. albanézei, pl. albanéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ALBANÉZ s., adj. 1. schipetar, (înv.) arbănaș, arnăut, arvanit. 2. adj. (înv.) arnăuțesc, arvanit.

ALBANEZ s., adj. 1. s. schipetar, (înv.) arbănaș, arnăut, arvanit. 2. adj. (înv.) arnăuțesc, arvanit.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALBANÉZĂ s. f. (cf. fr. albanaise, it. albanese): limbă indo-europeană, continuatoare a unui dialect al limbii trace (limbă înrudită cu ilira), vorbită de albanezii din Albania, din Iugoslavia (provincia Kosovo), din Italia meridională, din Sicilia, din Grecia și din S.U.A. Primele atestări de limbă albaneză datează din secolul al XV-lea, iar limba literară albaneză s-a format în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A. dispune de două dialecte principale: dialectul gheg – vorbit în nordul Albaniei, în nordul Greciei și în coloniile din Italia și Sicilia (stabilite acolo din secolul al XV-lea, din cauza invaziei otomane) – și dialectul tosc – vorbit în sudul Albaniei. La acestea se adaugă un dialect de tranziție vorbit în regiunea Elbasan. A. are un mare număr de cuvinte împrumutate (60%) din latină, italiană, greacă, slavă și turcă (influența latino-romanică e preponderentă, iar cea slavă e mai profundă decât în limba română). Are foarte multe elemente lexicale comune cu româna, cu bulgara, cu sârbo-croata și cu greaca. Existența elementelor lexicale comune cu limba română i-a determinat pe lingviști să vorbească despre o perioadă istorică preslavă de apropiere a celor două limbi (factor comun fiind păstoritul), despre o influență albaneză asupra limbii române și invers, despre o influență română asupra limbii albaneze (v. influénță). Ei au explicat aceste apropieri lexicale prin substratul foarte apropiat – cel daco-getic al limbii române și cel trac al limbii albaneze -, prin contactul direct și prin influențele străine comune. A. folosește alfabetul latin. În țara noastră este cunoscută contribuția lingviștilor români B. Petriceicu Hasdeu, O. Densusianu, Al. Philippide, Th. Capidan, Sextil Pușcariu, Al. Rosetti, E. Petrovici, H. Mihăescu, I. I. Russu și Grigore Brâncuși în problemele de substrat, în general, și ale relațiilor lingvistice româno-albaneze, în special.

ALBANÉZ, -Ă adj. (cf. fr. albanais, it. albanese): în sintagma limbă albaneză (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALPII ALBANEZI, masiv muntos în V Pen. Balcanice (Albania), continuare a Alpilor Dinarici, cuprins între izv. rîurilor Drin și Drina. Alt. max.: 2.751 m (vf. Korab).

Intrare: albaneză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albane
  • albaneza
plural
  • albaneze
  • albanezele
genitiv-dativ singular
  • albaneze
  • albanezei
plural
  • albaneze
  • albanezelor
vocativ singular
  • albane
  • albanezo
plural
  • albanezelor
Intrare: albanez (adj.)
albanez1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albanez
  • albanezul
  • albanezu‑
  • albane
  • albaneza
plural
  • albanezi
  • albanezii
  • albaneze
  • albanezele
genitiv-dativ singular
  • albanez
  • albanezului
  • albaneze
  • albanezei
plural
  • albanezi
  • albanezilor
  • albaneze
  • albanezelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albanez (adj.)

etimologie:

albanez, -ă (persoană) albanez albaneză

  • 1. Persoană care face parte din populația Albaniei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: arbănaș

etimologie: