3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBĂSTRIU, -IE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu.

ALBĂSTRIU, -IE, albăstrii, adj. Care bate în albastru; albăstrui. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Albastru + suf. -iu.

albăstriu, ~ie [At: NEGRUZZI, S. II, 86 / Pl: ~ii, ~ie[1] / E: albastru + -iu] 1-2 sf[2], a (Culoare) care bate în albastru (15) Si: albăstrui (1-2).

  1. Pl. f. improbabil. — gall
  2. Mai probabil sn. — gall

ALBĂSTRIU adj. Care se apropie de albastru, care bate în albastru: mii de licurici sburători stropesc aerul cu luminile lor albăstrii (VLAH.).

ALBĂSTRIU1 s. n. Culoare albăstrie. Munții... se amestecă la hotarele țării cu albăstriul cerului. DELAVRANCEA, T. 116.

ALBĂSTRIU2, -IE, albăstrii, adj. Care bate în albastru. Omătul părea albăstriu și se întindea, proaspăt și nepătat, pretutindeni. SADOVEANU, O. III 545.

ALBĂSTRIU, -IE, albăstrii, adj. Care bate în albastru. ♦ (Substantivat, n.) Culoare care bate în albastru. – Din albastru2 + suf. -iu.

ALBĂSTRIU ~ie (~ii) Care bate în albastru. /albastru + suf. ~iu

albăstrúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Cam albastru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albăstriu adj. m., f. albăstrie; pl. m. și f. albăstrii, art. m. albăstriii (desp. -tri-ii), f. albăstriile (desp. -tri-i-)

albăstriu adj. m., f. albăstrie; pl. m. și f. albăstrii

albăstriu adj. m., f. albăstrie; pl. m. și f. albăstrii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBĂSTRIU adj. albăstrui, (rar) safiriu, (reg.) mieriu, mieru, (Mold.) siniliu. (Șal, cer ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

stea albăstrie expr. (iron.) 1. lucrător al Securității. 2. poliția politică comunistă.

Intrare: albăstriu
albăstriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: albăstriu (adj.)
albăstriu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstriu
  • albăstriul
  • albăstriu‑
  • albăstrie
  • albăstria
plural
  • albăstrii
  • albăstriii
  • albăstrii
  • albăstriile
genitiv-dativ singular
  • albăstriu
  • albăstriului
  • albăstrii
  • albăstriei
plural
  • albăstrii
  • albăstriilor
  • albăstrii
  • albăstriilor
vocativ singular
plural
Intrare: albăstriu (s.n.)
albăstriu2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N56)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albăstriu
  • albăstriul
  • albăstriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • albăstriu
  • albăstriului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albăstriu, albăstrieadjectiv

  • 1. Care bate în albastru. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albăstrui
    • format_quote Omătul părea albăstriu și se întindea, proaspăt și nepătat, pretutindeni. SADOVEANU, O. III 545. DLRLC
etimologie:
  • Albastru + sufix -iu. DEX '09 MDA2 DEX '98

albăstriusubstantiv neutru

  • 1. Culoare care bate în albastru. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Munții... se amestecă la hotarele țării cu albăstriul cerului. DELAVRANCEA, T. 116. DLRLC
etimologie:
  • Albastru + sufix -iu. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.