13 definiții pentru albăstriță

albăstríță sf [At: PANȚU, Pl.2 / Pl: ~ițe / E: albastru + -iță] (Bot; reg) Albăstrea (Centurea cyanus).

ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iță.

ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Albastră + suf. -iță.

ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. Albăstrea. Ochii lor [ai copiilor] mă privesc... ca albăstrițele din lanul de grîu. BENIUC, V. 22.

ALBĂSTRÍȚĂ, albăstrițe, s. f. (Bot.) Albăstrea. – Din albastră + suf. -iță.

albăstríță s. f., g.-d. art. albăstríței; pl. albăstríțe

albăstríță s. f., g.-d. art. albăstríței; pl. albăstríțe

ALBĂSTRÍȚĂ s. v. albăstrea.

ALBĂSTRÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori albastre, care crește prin culturi de cereale. ~ de câmp. /albastru + suf. ~iță

albăstríță f., pl. e (d. albastru). Centauree cu floare albastră, foarte comună în grîne (centauréa cyanus) numită și floarea grîuluĭ, corobatică, ghioc, vinețea, zglăvoc și sporiș. (În Olt. poporu crede că atîta de groasă va cădea zăpada ĭarna cît crește ĭa [!] vara). – Și albăstrea.

albăstrea (albăstriță) f. plantă cu flori albastre ca cerul (Centaurea cyanus).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ALBĂSTRÍȚĂ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrea, albăstrică, vinețea, vinețică, (reg.) ghióc, zglăvóc, floarea-grî́ului, floarea-páiului.

Intrare: albăstriță
albăstriță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albăstriță albăstrița
plural albăstrițe albăstrițele
genitiv-dativ singular albăstrițe albăstriței
plural albăstrițe albăstrițelor
vocativ singular
plural