2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALÁN, -Ă, alani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi de origine sarmată, care locuiau în sec. II și I î. H. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în sec. V, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alanilor (1), referitor la alani. – Din lat. alani.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

alán adj. m., s. m., pl. aláni; adj. f., s. f. alánă, pl. aláne

Intrare: alană
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ala
  • alana
plural
  • alane
  • alanele
genitiv-dativ singular
  • alane
  • alanei
plural
  • alane
  • alanelor
vocativ singular
plural
Intrare: alan (adj.)
alan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alan
  • alanul
  • alanu‑
  • ala
  • alana
plural
  • alani
  • alanii
  • alane
  • alanele
genitiv-dativ singular
  • alan
  • alanului
  • alane
  • alanei
plural
  • alani
  • alanilor
  • alane
  • alanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alan (adj.)

  • 1. Care aparține alanilor, referitor la alani.
    surse: DEX '09

etimologie:

alan, -ă (persoană) alan alană

  • 1. (la) plural Triburi de origine sarmată, care locuiau în secolele II și I î. H. în regiunea Mării Negre și în nordul Caucazului și care, împinși de huni, au ajuns în secolul V, împreună cu vandalii, până în Spania și Africa.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană care făcea parte din aceste triburi.
      surse: DEX '09

etimologie: