opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALAMBICARE, alambicări, s. f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei. – V. alambica.

ALAMBICARE, alambicări, s. f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei. – V. alambica.

alambicare sf [At: DA / Pl: ~cări / E: alambica] 1 Distilare cu alambicul Si: alambicat1 (1). 2 (Fig) Subtilitate în gândire și expresie Si: alambicat1 (2).

ALAMBICARE, alambicări, s. f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei.

ALAMBICARE s.f. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei. [< alambica].

ALAMBICA, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.

ALAMBICA, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul alambicului. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, excesiv de rafinat, complicat. – Din fr. alambiquer.

alambica vt [At: DA / Pzi: ~chez / E: fr alambiquer] 1 A distila cu alambicul. 2 (Fig) A face ceva prea subtil.

ALAMBICA, alambichez, vb. I. Tranz. A distila cu ajutorul unui alambic. ♦ Fig. A face prea subtil, greu de înțeles, complicat. – Fr. alambiquer.

ALAMBICA vb. I. tr. (Rar) 1. A distila cu alambicul. 2. (Fig.) A face prea subtil, greu de înțeles; a subtiliza. [< fr. alambiquer].

ALAMBICA vb. tr. 1. a distila cu alambicul. 2. (fig.) a complica inutil. (< fr. alambiquer)

*alambichéz, a -cá v. tr. (d. alambic; fr. alambiquer). Trec pin alambic. Fig. Analizez prea amănunțit, fac cu prea multă atențiune și muncă. V. migălesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alambicare s. f., g.-d. art. alambicării; pl. alambicări

alambicare s. f., g.-d. art. alambicării; pl. alambicări

alambicare s. f., g.-d. art. alambicării; pl. alambicări

alambica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alambichez, 3 alambichează; conj. prez. 1 sg. să alambichez, 3 să alambicheze

alambica (a ~) vb., ind. prez. 3 alambichează

alambica vb., ind. prez. 1 sg. alambichez, 3 sg. și pl. alambichează

Intrare: alambicare
alambicare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alambicare
  • alambicarea
plural
  • alambicări
  • alambicările
genitiv-dativ singular
  • alambicări
  • alambicării
plural
  • alambicări
  • alambicărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: alambica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alambica
  • alambicare
  • alambicat
  • alambicatu‑
  • alambicând
  • alambicându‑
 singular plural
  • alambichează
  • alambicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alambichez
 (să)
  • alambichez
  • alambicam
  • alambicai
  • alambicasem
a II-a (tu)
  • alambichezi
 (să)
  • alambichezi
  • alambicai
  • alambicași
  • alambicaseși
a III-a (el, ea)
  • alambichează
 (să)
  • alambicheze
  • alambica
  • alambică
  • alambicase
plural I (noi)
  • alambicăm
 (să)
  • alambicăm
  • alambicam
  • alambicarăm
  • alambicaserăm
  • alambicasem
a II-a (voi)
  • alambicați
 (să)
  • alambicați
  • alambicați
  • alambicarăți
  • alambicaserăți
  • alambicaseți
a III-a (ei, ele)
  • alambichează
 (să)
  • alambicheze
  • alambicau
  • alambicară
  • alambicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alambicare, alambicărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a alambica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi alambica DEX '09 MDA2 DEX '98 DN

alambica, alambichezverb

  • 1. A distila cu ajutorul alambicului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
    sinonime: distila
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.