alambic

alambic

  • 1. Aparat metalic (alcătuit dintr-un cazan și un refrigerent) pentru distilarea lichidelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DLRM MDA2 DN Șăineanu, ed. VI un exemplu
    exemple
    • Ploaia cade verticală din cerescul alambic Și sfidează paciența trecătorilor: Pic-pic. TOPÎRCEANU, P. O. 82.
      surse: DLRLC figurat

etimologie:

2 definiții

alambíc (alambícuri), s. n. – Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. Fr. alambic. Figurează deja la Cantemir, limbic, din it. lambicco, de unde ngr. λαμπίϰος, mr. lămbic, bg. lambik (DAR; Lokotsch 59). – Der. alambica, vb. (a face prea subtil).

*alambíc n., pl. e și urĭ (fr. alambic, d. ar. al-ambiq, care e vgr. ámbix, ámbikos, alambic). Cazan acoperit de destilat apa și de făcut rachiŭ. (A fost introdus în chimie d. Arabu Abu-Kazis în sec. XIII). Fig. A trece pin [!] alambic, a examina atent. – La Cant. limbic (it. lambicco).

Intrare: alambic
alambic (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alambic alambicul
plural alambicuri alambicurile
genitiv-dativ singular alambic alambicului
plural alambicuri alambicurilor
vocativ singular
plural
alambic (pl. -e) neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: Scriban, DN, MDA
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alambic alambicul
plural alambice alambicele
genitiv-dativ singular alambic alambicului
plural alambice alambicelor
vocativ singular
plural

11 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. – Din fr. alambic.

ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilarea lichidelor. – Din fr. alambic.

ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Instalație de distilare, alcătuită dintr-un cazan și un refrigerent, folosită în special la fabricarea spirtului. ◊ Fig. Ploaia cade verticală din cerescul alambic Și sfidează paciența trecătorilor: Pic-pic. TOPÎRCEANU, P. O. 82.

ALAMBÍC, alambicuri, s. n. Aparat metalic pentru distilare. – Fr. alambic.

alambíc s. n., pl. alambícuri

alambíc s. n., pl., alambícuri

alambíc sn [At: CANTEMIR, IST. 140 / V: (înv), Iambic / Pl: -ice și -uri / E: fr alambic] Aparat metalic pentru distilarea lichidelor.

ALAMBÍC s.n. Aparat de distilare, folosit mai ales pentru fabricarea spirtului. [Pl. -curi, (rar) -ce. / < fr. alambic, cf. ar. alambik – vas pentru distilare].

ALAMBÍC s. n. aparat de distilare, pentru fabricarea spirtului. (< fr. alambic)

ALAMBÍC ~uri n. Aparat pentru distilare, folosit mai ales pentru fabricarea spirtului. /<fr. alambic

alambic n. aparat pentru distilarea lichidelor.