2 intrări

3 definiții

ALAMÁN, -Ă, alamani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Numele unor triburi germanice care au trăit (în sec. III-VI) în regiunea Rinului; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste triburi. 2. Adj. Care aparține alamanilor (1), privitor la alamani. [Var.: alemán, -ă s. m. și f., adj.] – Din germ. Alemanne, fr. Alamans.

ALEMÁN, -Ă, s. m. și f., adj. v. alaman.

alamán1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. alamáni; adj. f., s. f. alamánă, pl. alamáne

Intrare: alaman (adj.)
aleman (adj.) adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aleman alemanul alema alemana
plural alemani alemanii alemane alemanele
genitiv-dativ singular aleman alemanului alemane alemanei
plural alemani alemanilor alemane alemanelor
vocativ singular
plural
alaman (adj.) adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alaman alamanul alama alamana
plural alamani alamanii alamane alamanele
genitiv-dativ singular alaman alamanului alamane alamanei
plural alamani alamanilor alamane alamanelor
vocativ singular
plural
Intrare: alamană
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alama alamana
plural alamane alamanele
genitiv-dativ singular alamane alamanei
plural alamane alamanelor
vocativ singular alamană, alamano
plural alamanelor
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alema alemana
plural alemane alemanele
genitiv-dativ singular alemane alemanei
plural alemane alemanelor
vocativ singular alemană, alemano
plural alemanelor

alaman (adj.) aleman

  • 1. Care aparține alamanilor, privitor la alamani.
    surse: DEX '09

etimologie:

alaman (persoană) alamană aleman alemană

  • 1. (La plural) Numele unor triburi germanice care au trăit (în secolul III-VI) în regiunea Rinului; (și la singular) persoană care făcea parte din aceste triburi.
    surse: DEX '09

etimologie: