2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ajutori vt [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: ajutora css] (Iuz) 1-2 A ajutora (1-2). 3 A folosi.

AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.

AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora.

ajutor [At: COD. VOR. 79 / V: (îrg) agiu~, agiutoriu, ~iu / Pl: ~oare, (reg) ~oară, (rar) ~uri / E: lat adjutorium] 1 sn Participare la efortul cuiva. 2 sn Sprijin bănesc. 3 sn (Îe) A cere cuiva ~ A cere cuiva să te ajute. 4 sn (Îe) A da ~ cuiva A ajuta pe cineva. 5 sn (Îae) A fi complicele cuiva. 6 sn (Îe) A sări sau a veni cuiva în (ori într-) ~ A ajuta (1) pe cineva. 7 sn (Pop; îe) A lua pe cineva (în, ca sau de) ~ A lua pe cineva să ajute (1). 8 sn (Înv; îe) A fi de (sau a veni, a sta în) ~ (cuiva) A fi de folos (cuiva). 9 i Strigăt al celui aflat în primejdie. 10 sn (Îlav) Cu ~ul... Datorită ajutorului... 11 sn (Înv; îe) A da (sau a pune ori a fi sau a sta) (o) mână de ~ A da (sau a fi de ori a sta) în ajutor. 12 sn Îndrumare (în împrejurări dificile). 13 sn Asistență acordată cuiva. 14 sn Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. 15 sn (Îs) ~ de șomaj Sprijin bănesc acordat, pe o anumită perioadă de timp, persoanelor care și-au pierdut locul de muncă. 16 sn (Îs) ~ de înmormântare Sumă de bani primită de familia cuiva în cazul decesului acestuia. 17 smf Persoană care ajută pe alta într-o activitate (secundând-o și subordonându-i-se).

ajutora [At: BIBLIA (1688) 2962 / V: (reg) agiu~[1] / Pzi: ~rez, ajutor / E: ajutor] 1-2 vtr A (se) ajuta (1-2) pe cineva din punct de vedere (moral sau) material Si: (iuz) ajutori (1-2) 3 vr A se folosi.

  1. Varianta agiutora nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium.

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.

AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, -is, adjutorium.

AJUTÓR2, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f. Persoană care ajută alteia într-o activitate oarecare, care secundează pe un muncitor principal căruia îi este subordonat (și al cărui locțiitor este). V. adjunct. Șmecherie porni cu Badea pe tractor și cu plugul după el. În drum îl luaseră și pe ajutor, un om mai bătrîn. DUMITRIU, V. L. 130. Ca să plătească un ajutor, nu-i dădea mîna și nu avea încredere. PAS, Z. I 164. Pe cînd băiatul scîncea încă, ajutoarele îl desfăcură. SADOVEANU, O. VI 114. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de», rar cu elipsa prepoziției) Ajutor de maistru. Ajutor de secretar.Bela Borodina... are 19 ani și-i ajutor-inginer într-o fabrică chimică. SAHIA, U.R.S.S. 195.

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. (De obicei iterativ) A ajuta, a sprijini (mai ales din punct de vedere material), a procura cuiva mijloacele necesare pentru a ieși dintr-o dificultate. Ajutorez pe un elev.Refl. (Rar) [Traducătorul] să cuteze a se apuca de lucru, ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete. ODOBESCU, S. II 364. ◊ Refl. reciproc. Umbla vorba că [țăranii] s-ar putea ajutora alcătuind o obște. GALAN, Z. R. 34. – Variantă: ajuturá (SBIERA, P. 60) vb. I.

AJUTÓR2, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f. Persoană care ajută alteia într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). – Lat. adjutorium.

ajutór-programatór s. m. 1975 Programator adjunct v. analist-programator (din ajutor + programator)

AJUTÓR1 ~i m. Persoană care ajută pe cineva într-o situație dificilă. /<lat. adjutorium, adjutor, ~is

ajutor n. 1. ușurare de sarcini: cheamă în ajutor pe Turci; 2. tovarăș de muncă: ajutor de primar. [Lat. ADJUTORIUM].

ajutorà v. a da ajutor, a veni într’ajutor.

ajutór n., pl. oáre și urĭ (lat. adjutorium). Acțiunea de a ajuta: a chema, a veni, a sări în ajutor cuĭva, a-ĭ aduce ajutor. Persoană care ajută (după fr. adjoint, adjunct, orĭ aide, ajutor): primaru și ajutoarele luĭ (nu ajutoriĭ!). Un bir numit și ajutorință (sec. 18). Ajutor! strigăt de cerut ajutor (adică: sărițĭ în ajutor, dați-mĭ ajutor!). – Fem. d. ajutor (de primar, de ex.) nu e ajutoare, ci ajutătoare saŭ (maĭ bine!) tot ajutor, s. n. ca sprijin, reazem ș. a. Cp. cu membru, meșter și șef.

ajutoréz și (vechĭ) -résc v. tr. (d. ajutor). Rar. Ajut. Protejez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ajutór1 (persoană) (rar) s. m., pl. ajutóri

ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză

arată toate definițiile

Intrare: ajutor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutor
  • ajutorul
  • ajutoru‑
plural
  • ajutori
  • ajutorii
genitiv-dativ singular
  • ajutor
  • ajutorului
plural
  • ajutori
  • ajutorilor
vocativ singular
  • ajutorule
plural
  • ajutorilor
Intrare: ajutora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajutora
  • ajutorare
  • ajutorat
  • ajutoratu‑
  • ajutorând
  • ajutorându‑
singular plural
  • ajutorea
  • ajutorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajutorez
(să)
  • ajutorez
  • ajutoram
  • ajutorai
  • ajutorasem
a II-a (tu)
  • ajutorezi
(să)
  • ajutorezi
  • ajutorai
  • ajutorași
  • ajutoraseși
a III-a (el, ea)
  • ajutorea
(să)
  • ajutoreze
  • ajutora
  • ajutoră
  • ajutorase
plural I (noi)
  • ajutorăm
(să)
  • ajutorăm
  • ajutoram
  • ajutorarăm
  • ajutoraserăm
  • ajutorasem
a II-a (voi)
  • ajutorați
(să)
  • ajutorați
  • ajutorați
  • ajutorarăți
  • ajutoraserăți
  • ajutoraseți
a III-a (ei, ele)
  • ajutorea
(să)
  • ajutoreze
  • ajutorau
  • ajutora
  • ajutoraseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajutori
  • ajutorire
  • ajutorit
  • ajutoritu‑
  • ajutorind
  • ajutorindu‑
singular plural
  • ajutorește
  • ajutoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajutoresc
(să)
  • ajutoresc
  • ajutoream
  • ajutorii
  • ajutorisem
a II-a (tu)
  • ajutorești
(să)
  • ajutorești
  • ajutoreai
  • ajutoriși
  • ajutoriseși
a III-a (el, ea)
  • ajutorește
(să)
  • ajutorească
  • ajutorea
  • ajutori
  • ajutorise
plural I (noi)
  • ajutorim
(să)
  • ajutorim
  • ajutoream
  • ajutorirăm
  • ajutoriserăm
  • ajutorisem
a II-a (voi)
  • ajutoriți
(să)
  • ajutoriți
  • ajutoreați
  • ajutorirăți
  • ajutoriserăți
  • ajutoriseți
a III-a (ei, ele)
  • ajutoresc
(să)
  • ajutorească
  • ajutoreau
  • ajutori
  • ajutoriseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajutura
  • ajuturare
  • ajuturat
  • ajuturatu‑
  • ajuturând
  • ajuturându‑
singular plural
  • ajuturea
  • ajuturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajuturez
(să)
  • ajuturez
  • ajuturam
  • ajuturai
  • ajuturasem
a II-a (tu)
  • ajuturezi
(să)
  • ajuturezi
  • ajuturai
  • ajuturași
  • ajuturaseși
a III-a (el, ea)
  • ajuturea
(să)
  • ajutureze
  • ajutura
  • ajutură
  • ajuturase
plural I (noi)
  • ajuturăm
(să)
  • ajuturăm
  • ajuturam
  • ajuturarăm
  • ajuturaserăm
  • ajuturasem
a II-a (voi)
  • ajuturați
(să)
  • ajuturați
  • ajuturați
  • ajuturarăți
  • ajuturaserăți
  • ajuturaseți
a III-a (ei, ele)
  • ajuturea
(să)
  • ajutureze
  • ajuturau
  • ajutura
  • ajuturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ajutora ajutori ajutura

  • 1. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ajuta sprijini 3 exemple
    exemple
    • Ajutorez pe un elev.
      surse: DLRLC
    • rar [Traducătorul] să cuteze a se apuca de lucru, ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete. ODOBESCU, S. II 364.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc Umbla vorba că [țăranii] s-ar putea ajutora alcătuind o obște. GALAN, Z. R. 34.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ajutor
    surse: DEX '09 DEX '98

ajutor, -oare (persoană) ajutoare ajutor

  • 1. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se).
    surse: DEX '09 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Șmecherie porni cu Badea pe tractor și cu plugul după el. În drum îl luaseră și pe ajutor, un om mai bătrîn. DUMITRIU, V. L. 130.
      surse: DLRLC
    • Ca să plătească un ajutor, nu-i dădea mîna și nu avea încredere. PAS, Z. I 164.
      surse: DLRLC
    • Pe cînd băiatul scîncea încă, ajutoarele îl desfăcură. SADOVEANU, O. VI 114.
      surse: DLRLC
    • Ajutor de maistru. Ajutor de secretar.
      surse: DLRLC
    • Bela Borodina... are 19 ani și-i ajutor-inginer într-o fabrică chimică. SAHIA, U.R.S.S. 195.
      surse: DLRLC

etimologie: