ajutori vt [At: VARLAAM, C. 300 / Pzi: ~resc / E: ajutora css] (Iuz) 1-2 A ajutora (1-2). 3 A folosi.

AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora.

AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S.m și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ Expr. A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, adjutorium.

ajutor [At: COD. VOR. 79 / V: (îrg) agiu~, agiutoriu, ~iu / Pl: ~oare, (reg) ~oară, (rar) ~uri / E: lat adjutorium] 1 sn Participare la efortul cuiva. 2 sn Sprijin bănesc. 3 sn (Îe) A cere cuiva ~ A cere cuiva să te ajute. 4 sn (Îe) A da ~ cuiva A ajuta pe cineva. 5 sn (Îae) A fi complicele cuiva. 6 sn (Îe) A sări sau a veni cuiva în (ori într-) ~ A ajuta (1) pe cineva. 7 sn (Pop; îe) A lua pe cineva (în, ca sau de) ~ A lua pe cineva să ajute (1). 8 sn (Înv; îe) A fi de (sau a veni, a sta în) ~ (cuiva) A fi de folos (cuiva). 9 i Strigăt al celui aflat în primejdie. 10 sn (Îlav) Cu ~ul... Datorită ajutorului... 11 sn (Înv; îe) A da (sau a pune ori a fi sau a sta) (o) mână de ~ A da (sau a fi de ori a sta) în ajutor. 12 sn Îndrumare (în împrejurări dificile). 13 sn Asistență acordată cuiva. 14 sn Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. 15 sn (Îs) ~ de șomaj Sprijin bănesc acordat, pe o anumită perioadă de timp, persoanelor care și-au pierdut locul de muncă. 16 sn (Îs) ~ de înmormântare Sumă de bani primită de familia cuiva în cazul decesului acestuia. 17 smf Persoană care ajută pe alta într-o activitate (secundând-o și subordonându-i-se).

ajutora [At: BIBLIA (1688) 296² / V: (reg) agiu~^[1] / Pzi: ~rez, ajutor / E: ajutor] 1-2 vtr A (se) ajuta (1-2) pe cineva din punct de vedere (moral sau) material Si: (iuz) ajutori (1-2) 3 vr A se folosi.

AJUTÓR, -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care ajută pe alta într-o activitate oarecare (secundând-o și subordonându-i-se). 2. S. n. Sprijin, participare la efortul cuiva; îndrumare (în împrejurări dificile); asistență acordată cuiva; ajutorință. ◊ A fi de (sau a veni, a sta în) ajutor (cuiva) = a fi de folos (cuiva), a-l sprijini. ♦ Drept bănesc acordat salariaților în cazul pierderii temporare a capacității de muncă. ♦ Sprijin bănesc. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt al celor care se află în primejdie. – Lat. adjutor, -is, adjutorium.

AJUTÓR², -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f. Persoană care ajută alteia într-o activitate oarecare, care secundează pe un muncitor principal căruia îi este subordonat (și al cărui locțiitor este). V. adjunct. Șmecherie porni cu Badea pe tractor și cu plugul după el. În drum îl luaseră și pe ajutor, un om mai bătrîn. DUMITRIU, V. L. 130. Ca să plătească un ajutor, nu-i dădea mîna și nu avea încredere. PAS, Z. I 164. Pe cînd băiatul scîncea încă, ajutoarele îl desfăcură. SADOVEANU, O. VI 114. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de», rar cu elipsa prepoziției) Ajutor de maistru. Ajutor de secretar. ◊ Bela Borodina... are 19 ani și-i ajutor-inginer într-o fabrică chimică. SAHIA, U.R.S.S. 195.

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. (De obicei iterativ) A ajuta, a sprijini (mai ales din punct de vedere material), a procura cuiva mijloacele necesare pentru a ieși dintr-o dificultate. Ajutorez pe un elev. ◊ Refl. (Rar) [Traducătorul] să cuteze a se apuca de lucru, ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete. ODOBESCU, S. II 364. ◊ Refl. reciproc. Umbla vorba că [țăranii] s-ar putea ajutora alcătuind o obște. GALAN, Z. R. 34. – Variantă: ajuturá (SBIERA, P. 60) vb. I.

AJUTURÁ vb. I v. ajutora.

AJUTÓR², -OÁRE, ajutori, -oare, s. m. și f. Persoană care ajută alteia într-o activitate oarecare (secondând-o și subordonându-i-se). – Lat. adjutorium.

ajutór-programatór s. m. 1975 Programator adjunct v. analist-programator (din ajutor + programator)

AJUTÓR¹ ~i m. Persoană care ajută pe cineva într-o situație dificilă. /<lat. adjutorium, adjutor, ~is

ajutor n. 1. ușurare de sarcini: cheamă în ajutor pe Turci; 2. tovarăș de muncă: ajutor de primar. [Lat. ADJUTORIUM].

ajutorà v. a da ajutor, a veni într’ajutor.

ajutór n., pl. oáre și urĭ (lat. adjutorium). Acțiunea de a ajuta: a chema, a veni, a sări în ajutor cuĭva, a-ĭ aduce ajutor. Persoană care ajută (după fr. adjoint, adjunct, orĭ aide, ajutor): primaru și ajutoarele luĭ (nu ajutoriĭ!). Un bir numit și ajutorință (sec. 18). Ajutor! strigăt de cerut ajutor (adică: sărițĭ în ajutor, dați-mĭ ajutor!). – Fem. d. ajutor (de primar, de ex.) nu e ajutoare, ci ajutătoare saŭ (maĭ bine!) tot ajutor, s. n. ca sprijin, reazem ș. a. Cp. cu membru, meșter și șef.

ajutoréz și (vechĭ) -résc v. tr. (d. ajutor). Rar. Ajut. Protejez.

ajutór¹ (persoană) (rar) s. m., pl. ajutóri

ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză