opțiuni
  • info

3 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AJURAT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.

AJURAT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.

ajurat sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ajura] 1-2 Ajurare (1-2). 3 Deșirare. 4-5 Ajurare (4-5).

AJURAT, -Ă, ajurați, -te, adj. Lucrat cu ajur. Mănuși ajurate.

*ajurát, -ă adj. (fr. ajouré). Cu ajururĭ, cu ceabace: batistă ajurată.

AJURA, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.

AJURA, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.

ajura [At: DA / Pzi: -rez / E: ajur] (Frm) 1-2 vt A lucra un obiect de pânză cu ajururi (1-2). 3 vr (Fig) A se deșira. 4-5 vt A lucra un obiect de metal cu ajururi (4-5).

AJURA, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. Atelier de ajurat.

AJURA, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Fr. ajourer.

AJURA vb. I. tr. A face un ajur. [< fr. ajourer].

AJURA vb. tr. a executa un ajur. (< fr. ajourer)

A AJURA ~ez tranz. A ornamenta cu un ajur. /<fr. ajourer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ajura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ajurez, 3 ajurează; conj. prez. 1 sg. să ajurez, 3 să ajureze

ajura (a ~) vb., ind. prez. 3 ajurează

ajura vb., ind. prez. 1 sg. ajurez, 3 sg. și pl. ajurează

Intrare: ajurat (adj.)
ajurat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajurat
  • ajuratul
  • ajuratu‑
  • ajurată
  • ajurata
plural
  • ajurați
  • ajurații
  • ajurate
  • ajuratele
genitiv-dativ singular
  • ajurat
  • ajuratului
  • ajurate
  • ajuratei
plural
  • ajurați
  • ajuraților
  • ajurate
  • ajuratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ajurat (s.n.)
ajurat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajurat
  • ajuratul
  • ajuratu‑
plural
  • ajuraturi
  • ajuraturile
genitiv-dativ singular
  • ajurat
  • ajuratului
plural
  • ajuraturi
  • ajuraturilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ajura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajura
  • ajurare
  • ajurat
  • ajuratu‑
  • ajurând
  • ajurându‑
 singular plural
  • ajurează
  • ajurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajurez
 (să)
  • ajurez
  • ajuram
  • ajurai
  • ajurasem
a II-a (tu)
  • ajurezi
 (să)
  • ajurezi
  • ajurai
  • ajurași
  • ajuraseși
a III-a (el, ea)
  • ajurează
 (să)
  • ajureze
  • ajura
  • ajură
  • ajurase
plural I (noi)
  • ajurăm
 (să)
  • ajurăm
  • ajuram
  • ajurarăm
  • ajuraserăm
  • ajurasem
a II-a (voi)
  • ajurați
 (să)
  • ajurați
  • ajurați
  • ajurarăți
  • ajuraserăți
  • ajuraseți
a III-a (ei, ele)
  • ajurează
 (să)
  • ajureze
  • ajurau
  • ajurară
  • ajuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ajurat, ajuratăadjectiv

  • 1. Care are ajur, împodobit cu ajur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mănuși ajurate. DLRLC
etimologie:
  • vezi ajura DEX '98 DEX '09

ajurat, ajuraturisubstantiv neutru

etimologie:
  • ajura MDA2

ajura, ajurezverb

  • 1. A face ajur. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Atelier de ajurat. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A se deșira. MDA2
    sinonime: deșira
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.