ajurát sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ajura] 1-2 Ajurare (1-2). 3 Deșirare. 4-5 Ajurare (4-5).

AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.

AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Care are ajur, împodobit cu ajur. – V. ajura.

AJURÁT, -Ă, ajurați, -te, adj. Lucrat cu ajur. Mănuși ajurate.

*ajurát, -ă adj. (fr. ajouré). Cu ajururĭ, cu ceabace: batistă ajurată.

ajurá [At: DA / Pzi: -réz / E: ajur] (Frm) 1-2 vt A lucra un obiect de pânză cu ajururi (1-2). 3 vr (Fig) A se deșira. 4-5 vt A lucra un obiect de metal cu ajururi (4-5).

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. Atelier de ajurat.

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Fr. ajourer.

ajurá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajureáză

ajurá vb., ind. prez. 1 sg. ajuréz, 3 sg. și pl. ajureáză

AJURÁ vb. I. tr. A face un ajur. [< fr. ajourer].

AJURÁ vb. tr. a executa un ajur. (< fr. ajourer)

A AJURÁ ~éz tranz. A ornamenta cu un ajur. /<fr. ajourer