O definiție pentru ajunsătură

ajunsătúră sf [At: URICARIUL XI, 245 / Pl: ~ri / E: ajuns1 + -ătură] (Jur; înv) Mituire.

Intrare: ajunsătură
ajunsătură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ajunsătură ajunsătura
plural ajunsături ajunsăturile
genitiv-dativ singular ajunsături ajunsăturii
plural ajunsături ajunsăturilor
vocativ singular
plural