2 intrări

ajuns (adj.)

etimologie:

  • vezi ajunge
    surse: DEX '09 DLRM NODEX

ajuns (s.n.)

  • 1. De ajuns = în cantitate suficientă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC locuțiune adverbială sinonime: destul 2 exemple
    exemple
    • Lemne, slavă domnului, sînt de ajuns... în pădure. CREANGĂ, P. 126.
      surse: DLRLC
    • O zi din viață să-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns. EMINESCU, O. I 191.
      surse: DLRLC
  • 2. Bun ajuns(ul) = bine ai venit! bun sosit!
    surse: DEX '09 DLRLC popular (în) sintagmă 2 exemple
    exemple
    • Bun ajunsul, vere! – Bună să-ți fie inima! RETEGANUL, P. I 20.
      surse: DLRLC
    • Nime nu-i dă un răspuns, Nici îi zice «bun ajuns». ALECSANDRI, P. P. 240.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ajunge
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

6 definiții

ajuns2, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 97 V2 / V: (reg) agiuns, -ă / Pl: ~nși, -e / E: ajunge] 1 Întâlnit2. 2 Atins2. 3 Atras2. 4 Înțeles2. 5 Îmbătat2. 6 Sosit2. 7 Sărăcit2. 8 Decăzut2. 9 Evoluat2. 10 Parvenit2. 11 (Înv; d. fructe) Copt2. 12 Desăvârșit2 13 (Înv) Mituit2.14 (Pfm; îs) ~ de bătrânețe Bătrân. 15 (Îrg; îe) ~ la (de) minte (cap) Deștept.

ajúns1 sn [At: URECHE, ap. LET. I 170/17 / V: (reg) agiuns sn, sf / Pl: nct / E: ajunge cf neajuns] 1-15 Ajungere (1-15). 16 (Îs) Bun ~! Bine ai venit! 17 (Pfm; îlav) De ~ sau (reg) în de ~ Destul.

ajuns a. 1. sosit; 2. atins; 3. (la minte) copt, matur; de ajuns, destul; 4. înstărit: case de boierinaș ajuns OD. ║ n. sosit: bun ajuns !

1) ajúns, -ă adj. Bogat, îmbogățit: om ajuns. V. parvenit.

2) ajúns n., pl. urĭ. Ajungere: cu tot ajunsu aliaților, dușmaniĭ n' au învins. De ajuns, destul: avem de ajuns și de rămas (loc.)

Intrare: ajuns (adj.)
ajuns (adj.) adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ajuns ajunsul ajunsă ajunsa
plural ajunși ajunșii ajunse ajunsele
genitiv-dativ singular ajuns ajunsului ajunse ajunsei
plural ajunși ajunșilor ajunse ajunselor
vocativ singular
plural
Intrare: ajuns (s.n.)
substantiv neutru (N29) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ajuns ajunsul
plural
genitiv-dativ singular ajuns ajunsului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ajunsă ajunsa
plural
genitiv-dativ singular ajunse ajunsei
plural
vocativ singular
plural

17 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AJÚNS1 s. n. 1. (În loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (Pop.; în sintagma) Bun ajuns(ul) = bine ai venit! bun sosit! – V. ajunge.

AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj., s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.); în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (Rar, în sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit! bine ai venit! – V. ajunge.

AJÚNS1 s. n. 1. (În loc. adv.) De ajuns = destul. 2. (În sintagma) Bun ajuns(ul)! = bine ai venit! bun sosit! – V. ajunge.

AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj. s. f. art. I. Adj. 1. Care s-a îmbogățit, a parvenit. 2. (Reg.; în expr.) Ajuns de (sau la) cap = deștept, isteț. II. S. f. art. (În sintagma) Bun ajunsa! = bun sosit ! bine ai venit! – V. ajunge.

AJÚNS1 s. n. 1. (Numai în formula de salut cu care întîmpinăm pe cineva) Bun ajunsul! sau bun ajuns! = bine-ai venit! Bun sosit! Bun ajunsul, vere! = Bună să-ți fie inima! RETEGANUL, P. I 20. Nime nu-i dă un răspuns, Nici îi zice «bun ajuns». ALECSANDRI, P. P. 240. 2. (În loc. adv.) De ajuns = în cantitate suficientă, destul. Lemne, slavă domnului, sînt de ajuns... în pădure. CREANGĂ, P. 126. O zi din viață să-mi fi dat, O zi mi-era de-ajuns. EMINESCU, O. I 191.

AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj. 1. (Peiorativ) Care a obținut o situație însemnată; îmbogățit, parvenit, căpătuit. S-a văzut ajuns. Ce s-a gîndi ? Ei, acuma nu mai am de făcut nimic. DUMITRIU, N. 270. Zidurile unei case de boier sau de boiernaș ajuns. ODOBESCU, S. I 109. ◊ (Substantivat) Prin gura lui vorbește o clasă întreagă de oameni, cei mai puternici, ajunșii, triumfătorii. VLAHUȚĂ, O. A. III 85. 2. (În expr.) Ajuns de (sau, mai rar, la) cap = deștept, isteț, inteligent. Om foarte ajuns de cap trebuie să fie acela care poate da de el [de pescăruș]. MARIAN, O. I 52. Titirezul era mic de stăturâ, dară ajuns la cap. SBIERA, P. 181.

AJÚNSA s. f. art. (Rar, numai în expr.) Bun-ajunsa! = bine-ai (sau ați) venit ! bun sosit! Bun-ajunsa, măi flăcăi; ei, putut-ați trece apa? HOGAȘ, M. N. 224.

AJÚNS1 s. n. (În expr.) 1. Bun ajuns(ul)! = bine ai venit! bun sosit! 2. De ajuns = destul. – V. ajunge.

AJÚNS2, -Ă, ajunși, -se, adj. 1. Îmbogățit, parvenit. 2. (În expr.) Ajuns de (sau, rar, la) cap = deștept, isteț. – V. ajunge.

AJÚNSA s. f. art. (În expr.) Bun ajunsa! = bun sosit! – V. ajunge.

AJÚNS adj., s. v. căpătuit, parvenit.

AJÚNS adj. v. bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, înstărit, pricopsit.

AJÚNS ~să (~și, ~se) 1) v. A AJUNGE. 3) și substantival Care s-a îmbogățit; parvenit. ◊ ~ de (sau la cap) om priceput, isteț, deștept. Bun ~! bun sosit! bine ați venit! /v. a ajunge


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ajúns adj. v. BOGAT. CĂPĂTUIT. CHIVERNISIT. ÎMBOGĂȚIT. ÎNAVUȚIT. ÎNSTĂRIT. PRICOPSIT.

ajúns adj., s. v. CĂPĂTUIT. PARVENIT.