2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ajumire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: ajumi] Ajumeală. corectată

ajumí [At: BARCIANU / V: ajomi[1] / Pzi: ~mesc / E: alb güme] (Trs) 1 vi A adormi. 2 vt A juca de-a v-ați ascunselea.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

ajumésc v. intr. (bg. žumĭy, sîrb. žmeti, id. Cp. și cu alb. gĭumá, somn, și cu rom. mijesc). Ban. Olt. Ațipesc. Mijesc. De-a ajumitu, jocu copilăresc numit aĭurea de-a mijitele. – În Trans. și ajóm(ésc).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AJUMÍ vb. v. ațipi, dormita, moțăi, picoti, piroti.

ajumi vb. v. AȚIPI. DORMITA. MOȚĂI. PICOTI. PIROTI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ajumí (-mésc, -ít), vb. – A dormita, a ațipi, a sta cu ochii închiși. Bg. zazŭmévam „a închide ochii pe jumătate”, de la žumiă „a face cu ochiul”. După DAR, din alb. ğumë „somn”, care pare a fi der. din bg.Der. ajumit, s. n. (ascunzătoare).

Intrare: ajumire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajumire
  • ajumirea
plural
  • ajumiri
  • ajumirile
genitiv-dativ singular
  • ajumiri
  • ajumirii
plural
  • ajumiri
  • ajumirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ajumi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajumi
  • ajumire
  • ajumit
  • ajumitu‑
  • ajumind
  • ajumindu‑
singular plural
  • ajumește
  • ajumiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajumesc
(să)
  • ajumesc
  • ajumeam
  • ajumii
  • ajumisem
a II-a (tu)
  • ajumești
(să)
  • ajumești
  • ajumeai
  • ajumiși
  • ajumiseși
a III-a (el, ea)
  • ajumește
(să)
  • ajumească
  • ajumea
  • ajumi
  • ajumise
plural I (noi)
  • ajumim
(să)
  • ajumim
  • ajumeam
  • ajumirăm
  • ajumiserăm
  • ajumisem
a II-a (voi)
  • ajumiți
(să)
  • ajumiți
  • ajumeați
  • ajumirăți
  • ajumiserăți
  • ajumiseți
a III-a (ei, ele)
  • ajumesc
(să)
  • ajumească
  • ajumeau
  • ajumi
  • ajumiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajomi
  • ajomire
  • ajomit
  • ajomitu‑
  • ajomind
  • ajomindu‑
singular plural
  • ajomește
  • ajomiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajomesc
(să)
  • ajomesc
  • ajomeam
  • ajomii
  • ajomisem
a II-a (tu)
  • ajomești
(să)
  • ajomești
  • ajomeai
  • ajomiși
  • ajomiseși
a III-a (el, ea)
  • ajomește
(să)
  • ajomească
  • ajomea
  • ajomi
  • ajomise
plural I (noi)
  • ajomim
(să)
  • ajomim
  • ajomeam
  • ajomirăm
  • ajomiserăm
  • ajomisem
a II-a (voi)
  • ajomiți
(să)
  • ajomiți
  • ajomeați
  • ajomirăți
  • ajomiserăți
  • ajomiseți
a III-a (ei, ele)
  • ajomesc
(să)
  • ajomească
  • ajomeau
  • ajomi
  • ajomiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ajumire, ajumirisubstantiv feminin

etimologie:
  • ajumi MDA2

ajumi, ajumescverb

regional
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.