aít² sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: aii] (Îvp) Condimentare cu usturoi.

aít³, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: aii] 1 sn (Îvp) Condimentat cu usturoi. 2 (Reg; lpl; îf ~uri) Piftie.

áit¹ i vz hait

AIT adj, (Ban.) Usturoiat. Ajjt. Allio conditus. AC, 326. Etimologie: ai, vb. Vezi și ai, aia, aiuș.

ait! int. de surprindere neplăcută: am pățit-o.

áĭt și háĭt! interj. de surprindere: Aĭt! am pățit-o! Aĭt! l-am prins!

aíț i [At: CHEST. V, 77 / P: a-iț / E: fo] Strigăt cu care se mână caprele la pășune.

aít, -ă, aiți, -te, adj. – (reg.) Condimentat cu usturoi. – Din ai „a usturoia” (Frățilă).