9 definiții pentru ailanthus

cenușár [At: ALECSANDRI, T. 1758 / V: ~șér / Pl: ~e sn, ~i sm / E: cenușă + -ar] 1 sm (Rar) Persoană care adună cenușă pentru fabricarea săpunului. 2 sm (Rar) Cenușotcă. 3 sm (Mol; înv; gmț) Copist prost (care usca cerneala presărând cenușă). 4 sm (Bot; reg) Arbore cu flori mici, galbene-verzui, cu miros neplăcut Si: arbore-puturos. 5 sn Loc de sub sobă unde cade cenușa. 6 sn Loc unde se depozitează cenușa. 7 sn (Rar) Scrumieră. 8 sn (Rar) Urnă în care se păstrează rămășițele morților incinerați. 9 sn Cearșaf în care se pune cenușă amestecată cu paie, deasupra rufelor spălate și așezate în putină sau prin care se leșia când se albeau cămășile. 10 sn Cadă mare îngropată în pământ în care se punea var nestins pentru a se face lapte de var. 11-12 sn (Tăb) Bazin sau butoi în care se efectuează, cu ajutorul unor substanțe chimice, depilarea pielii și prepararea ei pentru prelucrare. 13 sn (Tăb) Aparat cu care se îndepărtează părul de pe pielea întrebuințată pentru încălțăminte. 14-15 sn Cenușărire (3-4).

CENUȘÁR, (I) cenușare, s. n., (II, III) cenușari, s. m. I. S. n. 1. Cutie de metal așezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc., în care cade cenușa rezultată din ardere. 2. Atelier sau secție dintr-o fabrică de tăbăcărie în care se execută operațiile premergătoare tăbăcirii. ♦ Bazin folosit în tăbăcărie, în care se pun pieile crude, cu o soluție de lapte de var, pentru a le curăța de păr. ♦ Soluție de lapte de var proaspăt sau alcalin, folosită pentru depilarea pieilor crude și îndepărtarea epidermei. 3. Urnă în care se păstrează cenușa unei persoane incinerate; urnă cinerară. II. S. m. (Înv. și ir.) Scriitor de cancelarie, copist (prost). III. S. m. Arbore ornamental originar din China, înalt, cu coroană ovală, cu frunze compuse și cu flori mici verzi-gălbui (Ailanthus altissima).Cenușă + suf. -ar.

cenușár (copist, arbore) s. m., pl. cenușári

cenușár (cutie, atelier, urnă) s. n., pl. cenușáre

CENUȘÁR s. 1. v. urnă funerară. 2. (Transilv., Mold.) leșier. (Prin ~ se strecoară leșia.) 3. (BOT.; Ailanthus altissima sau glandulosa) oțetar fals, (reg.) arbore-puturos.

CENUȘÁR s. v. scrumieră.

CENUȘÁR1 ~e n. 1) Cavitate în partea de jos a unei sobe, unde cade cenușa. 2) Bazin cu o soluție specială de var, în care se pun pieile pentru a îndepărta părul și epiderma. 3) Vas în care se păstrează cenușa unui mort după incinerare; urnă cinerară; urnă funerară. 4) înv. Vas de diferite forme și dimensiuni, în care se scutură scrumul sau se aruncă mucurile de țigară; cenușerniță; scrumieră. /cenușă + suf. ~ar

CENUȘÁR2 ~i m. înv. peior. Copist necalificat într-o cancelarie. /cenușă + suf. ~ar


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AILANTHUS Desf., AILANTUS, fam. Simaroubaceae. Gen originar din Asia și Australia, cca 16 specii, arbori. Flori (10 stamine, 5-6 petale mici) poligame, în paniculă mare. Fruct aripat, la mijloc cu o sămînță. Frunze caduce, mari, alterne, imparipenat-compuse, fiecare foliolă la bază cu cîțiva dinți și o glandă.

Intrare: ailanthus
ailanthus
termen biologic (I2)