aést, aiástă pd, ad vz acest

aiest, aiastă a [At: DA / V: aist / P: a-ie~ / Pl: ~ești, ~e / E: ml ad + istum] (Reg) Acest.

aiésta, aiásta pd, ad [At: DA / V: aiest / P: a-ie- / E: aiest] 1-2 (Reg) Acesta.

aist a vz aiest

aísta ad, pd vz aiesta

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. pron. dem. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen. -dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl.: aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var.: aíst adj. dem.] – Lat. ad + istum.

AIÉSTA, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem., adj. pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var: aísta pron. dem., adj. pron. dem.] – V. aiest.

AÍST adj. dem. v. aiest.

AÍSTA pron. dem., adj. dem. v. aiesta.

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Reg.: când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-iest. – Var.: aiésta adj. dem.] – Lat. ad + istum.

AIÉSTA¹, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-ies-] – V. aiest.

AIÉSTA², AIÁSTA adj. dem. v. aiest.

AÍST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg.: aistui, gen.-dat. pl.: aistor; (când are forma aista) gen.-dat. sg.: aistuia, gen.-dat. pl.: aistora – Var.: aísta adj. dem. m.] – V. aiest.

AÍSTA¹, aiștia, pron. dem., adj. dem. v. aiesta.

AÍSTA², adj. dem. m. v. aist.

AÍSTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste. – V. aist.

AIÉSTA, AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem., adj. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var.: aísta pron. dem., adj. dem.] – V. aiest.

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Mold., Transilv.; precedă substantivul; cînd urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. Ia, na-ți și ție bolohanul aiesta. SBIERA, P. 178. Așteptai cu nerăbdare, ce are să iasă din năzdrăvănia aiasta. ȘEZ. II 112. ◊ (Urmînd după substantiv, în forma de f. pl. aieste) Vine în toate diminețile, de cetește sub răchițele aieste. NEGRUZZI, S. III 11. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (cînd are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.

AIÉSTA¹, AIÁSTA adj. dem. v. aiest.

AIÉSTA², AIÁSTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Mold., Transilv.) Acesta. Apoi mai îmi vine a crede că aiasta-i țara spinilor și n-am încotro. CREANGĂ, P. 203. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.