9 definiții pentru agrozootehnic

AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. – Din (1) rus. agrozootehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).

AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Agrozootehnie. 2. Adj. Care ține de agrozootehnie, privitor la agrozootehnie. [Pr.: -zo-o] – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + zootehnic (după rus. agrozootehniceskii).

AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -e, adj. Referitor la agrozootehnică, care privește agrozootehnica, care ține de agrozootehnică. Aplicînd metodele agrozootehnice înaintate, să obținem o producție sporită în agricultură și în creșterea animalelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2672.

AGROZOOTÉHNIC, -Ă, agrozootehnici, -ce, adj. Care ține de agrozootehnică, privitor la agrozootehnică. – Din agro- + zootehnic.

agrozootéhnic (a-gro-) adj. m., pl. agrozootéhnici; f. agrozootéhnică, pl. agrozootéhnice

agrozootéhnic adj. (sil. -gro-zo-o-) → tehnic

AGROZOOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la agrozootehnică. [Cf. rus. agrozootehniceskii].

AGROZOOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrozootehnică. II. s. f. agrozootehnie. (după rus. agrozootehniceskii, /II/ agrozootehnika)

AGROZOOTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de agrozootehnică; propriu agrozootehnicii [Sil. -gro-zo-o-] /agro- + zootehnic

Intrare: agrozootehnic
agrozootehnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agrozootehnic agrozootehnicul agrozootehnică agrozootehnica
plural agrozootehnici agrozootehnicii agrozootehnice agrozootehnicele
genitiv-dativ singular agrozootehnic agrozootehnicului agrozootehnice agrozootehnicei
plural agrozootehnici agrozootehnicilor agrozootehnice agrozootehnicelor
vocativ singular
plural