16 definiții pentru agronomă

agronómă (rar) (a-gro-) s. f., g.-d. art. agronómei; pl. agronóme; abr. agr./agron.

agronómă s. f. (sil. -gro-), g.-d. art. agronómei; pl. agronóme

agronóm sm [At: DEȘLIU, G. 48 / PI: -i / E: fr agronome] 1 Specialist în ramura economiei agricole. 2 Organizator al producției agricole.

AGRONÓM, -Ă, agronomi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în agronomie. – Din fr. agronome.

AGRONÓM, -Ă, agronomi, -e, s. m. și f. Specialist în agronomie. – Din fr. agronome.

AGRONÓM, agronomi, s. m. Specialist în ramura economiei agricole, organizator al producției agricole. Inginer agronom.

AGRONÓM, agronomi, s. m. Specialist în agronomie. – Fr. agronome (< gr.).

agronóm (a-gro-) s. m., pl. agronómi; abr. agr./agron.

agronóm s. m. (sil. -gro-), pl. agronómi

AGRONÓM, -Ă s.m. și f. Specialist în agronomie. [< fr. agronome, cf. gr. agronomos].

AGRONÓM, -Ă s. m. f. specialist în agronomie. (< fr. agronome)

AGRONOM ~i m. Specialist în agronomie. /<fr. agronome

agronom m. cel versat în agricultură.

*agronóm m. (vgr. agronómos, d. agrós, ogor, și nomós, împărțire, d. némo, ĭaŭ, conduc). Care știe agricultura științifică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

feméie-agronóm s.f. Femeie care a îmbrățișat profesia de agronom ◊ „De la femei mergând supuse în spatele bărbatului – la primele femei-agronom. Cont. 21 IX 62 p. 5 (din femeie + agronom)

AGRO- „ogor, cîmpie, agrar, agricol”. ◊ gr. agros „ogor, cîmpie” > fr. agro-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. agro-.~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză1), s. f., totalitate a organismelor vegetale și animale din biotipul agricol; ~biolog (v. bio-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrobiologie; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază acțiunea legilor biologice asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor; sin. biologie agricolă; ~cenoză (v. -cenoză1), s. f., zonă cultivată cu plante agricole; ~ecologie (v. eco-1 v. -logie1), s. f., disciplină care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra creșterii și productivității plantelor de cultură; sin. ecologie agrară; ~ecotip (v. eco1, v. -tip), s. n., ecotip rezultat în urma lucrărilor de ameliorare agrară; ~fil (v. -fil1), adj. (despre plante) care crește pe cîmpuri necultivate; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante de cultură; ~fitocenoză (v. fito-, v.-cenoză1), s. f., fitocenoză formată în terenurile cultivate; ~geolog (v. geo-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrogeologie; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere sistematică a terenurilor cultiva bile; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul factorilor de vegetație și ai mijloacelor tehnice de ameliorare; ~meteorolog (v. meteoro-, v. -log), s. m. și f., specialist în agrometeorologie; ~meteorologie (v. meteoro- v. logie1), s. f., disciplină care studiază rolul condițiilor meteorologice în dezvoltarea plantelor de cultură; ~nom (v. -nom1), s. m. și f., specialist în agronomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., ansamblu de cunoștințe teoretice și practice privind cultivarea sistematică a pămîntului; ~pedologie (v. pedo-2, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de creștere a fertilității terenurilor; ~tip (v. -tip), s. n., tipul soiului la plantele de cultură; ~zoocenoză (v. zoo-, v. -cenoză1), s. f., biocenoză a faunei agricole; ~zootehnie (v. zoo-, v. -tehnie), s. f., tehnică a cultivării plantelor furajere și a creșterii animalelor domestice; sin. agrozootehnică.

Intrare: agronomă
agronomă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agrono agronoma
plural agronome agronomele
genitiv-dativ singular agronome agronomei
plural agronome agronomelor
vocativ singular
plural