agricea sf vz aglicel

❍AGRICEA (pl. -cele) sf. Băn. 🌿 = CIUBOȚICA-CUCULUI [👉 AGLICĂ].

AGLICĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, sb. jaglika.

aglică sf [At: HEM 515 / V: -ice, -iciu, -iș, agrice, iglice, oglice / Pl: ~ice / E: bg аглика, srb jaglika] Planta erbacee Spirea Filipendula, din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau roz-albe, parfumate, dispuse în inflorescențe.

aglice sf vz aglică

aglicel sm [At: MANGIUGA, ap. HEM. 519 / V: (reg) ancl-, angliciu, ang-, ogl-,^[1] agliț,^[2] agricea / Pl: ~e / E: aglică + -el] (Bot) Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu flori galbene și parfumate (Primula officinalis).

agliciu sm vz aglică

agliș sm vz aglică

agrice sf vz aglică

anchicel sm vz aglicel

anclicel sm vz aglicel

anglicel sm vz aglicel

angliciu sm vz aglicel

iglice sf vz aglică

oglică^[1] sf vz aglică

oglice sf vz aglică

oglicie^[1] sf vz aglică

AGLICĂ (pl. -ice, -ici) sf. 🌿 1 Plantă cu flori albe, cu miros plăcut foarte pătrunzător; poporul face din ele ceaiu contra vătămăturii, iar vinarii le întrebuințează la aromatizarea vinurilor (Spiraea filipendula) (🖼 44) ¶ 2 = CIUBOȚICA-CUCULUI [blg. aglika].

AGLICE sf., AGLICIU sm. 🌿 = AGLICĂ.

ANGLICĂ sf. (pl. -ci) 🌿 = CIUBOȚICA-CUCULUI [👉 AGLICĂ].

ANGLICIU, ANGLICEL sm. 🌿 = CIUBOȚICA-CUCULUI (👉 AGLICĂ).

AGLICĂ, aglice, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe. (Filipendula vulgaris). – Din bg. aglika, scr. jaglika.

AGLICĂ, aglice, s. f. Plantă de pajiște din familia rozaceelor, cu tulpină solidă și cu inflorescență de floricele albe sau roz-albe parfumate (Vemaria). Din treacăt ici și colo, să culegi... Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. Frunză verde trei aglice. ȘEZ. IV 142, Foicica de aglică, Pivnicioara-i mititică. Cîrcimăreasa frumușică. TEODORESCU, P. P. 331.

AGLICĂ, aglice, s. f. Plantă cu inflorescența compusă din flori albe sau rozalbe, parfumate. (Spiraea filipendula). – Bg. aglika (sb. jaglika).

AGLICĂ ~ce f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și pășuni, cu flori albe sau roz, foarte parfumate, și fructe capsule. [Sil. a-gli-] /<bulg. aglica, sb. jaglika

aglică f. plantă cu flori albe și cu miros plăcut de portocale, numită în Mold. teișor (Spiraea filipendula). [Serb. IAGLIKA].

aglícă și (Gorj) oglică f., pl. ĭ (bg. aglika, sîrb. jaglika, aglică. Cp. și vgr. aglis, cățel de usturoĭ. V. Bern. 1,443). O plantă erbacee rozacee cu florĭ albe sau roșiatice odorante așezate în corimbĭ și cu fructe capsulare (spiraea filipéndula sau filipendula hexapétala). Rădăcinile eĭ tuberculoase proaspete miroase a florĭ de portocale, conțin amidon și tanin, și de aceĭa-s alimentare și astringente. – Se numește și teișor.

oglícă, V. aglică.

aglică (desp. a-gli-) s. f., g.-d. art. aglicei; pl. aglice

aglică (a-gli-) s. f., g.-d. art. aglicei; pl. aglice

aglică s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. aglicei; pl. aglice

AGLICĂ s. v. ciuboțica-cucului.

AGLICĂ s. (BOT.; Filipendula vulgaris) (reg.) ferice, ferigea, oglice, teișor, barba-caprei, ferecă-albă, floarea-soarelui-de-câmp.

AGLICEL s. v. ciuboțica-cucului.

OGLICE s. v. aglică.

aglică s. v. CIUBOȚICA-CUCULUI.

AGLICĂ s. (BOT.; Filipendula vulgaris) (reg.) ferice, ferigea, oglice, teișor, barba-caprei, ferecă-albă, floarea-soarelui-de-cîmp.

aglicel s. v. CIUBOȚICA-CUCULUI.

oglice s. v. AGLICĂ.

aglică (-ci), s. f. – Plantă erbacee din familia rozaceelor. Mr. angulice, megl. glicica. Bg. aglika (Skok, R. Études slaves, III, 62), cf. sb. jaglika (Cihac; DAR), alb. aguljice. Este posibil ca toate aceste cuvinte să provină din tc. aklik „albeață, albeală”. Cf. Popescu-Ciocănel 6.

aglică, aglici, s.f. Plantă erbacee; ciuboțica-cucului, țâța-vacii (Primula elatior Hill). – Din tc. aklik „albeață”, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER, MDA).

aglică, aglici, s.f. – (bot.) Plantă erbacee; ciuboțica-cucului, țâța-vacii (Primula elatior Hill) (Borza, 1968: 137; Vadu Izei). – Din tc. aklik „albeață”, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER, MDA).

aglică, -i, s.f. – (bot.) Plantă erbacee; ciuboțica cucului, țâța vacii (Primula elatior Hill). Termen atestat în Vad (Borza 1968: 137). – Din tc. aklik „albeață”, cf. bg. aglika, srb. jaglika (DER).